Piaţa construcţiilorARACO: Optimism "foarte moderat"

Lucrările de infrastructură continuă să fie speranţa constructorilor

Cu toate că exprimată în lei valoarea producţiei realizată în construcţii anul trecut a înregistrat o uşoară creştere, exprimată în euro aceasta a fost în scădere. Laurenţiu Plosceanu, preşedintele Asociaţiei Române a Antreprenorilor de Construcţii, consideră că anul 2011 a fost evident unul de declin faţă de anul 2010. Aceasta având în vedere că valoarea producţiei în construcţii a fost în 2011 de 9,3 miliarde euro faţă de 9,7 miliarde euro în 2010. Variaţia pozitivă înregistrată de valoarea producţiei exprimată în lei reflectă mai mult efectul inflaţiei, susţine domnul Plosceanu.

Optimismul oficialului ARACO este "foarte moderat" în ceea ce priveşte estimările pentru 2012. Aceasta pentru că anul 2012 esta marcat de mai multe evenimente economice, sociale şi politice. "Credem că anul acesta putem să ajungem tot undeva între 9 şi 9,3 miliarde euro, valoare a producţiei în construcţii. Nu putem să estimăm în acest moment că va fi o creştere pentru că anul a început cu precarităţi majore nu numai din punct de vedere al condiţiilor meteo, dar şi privind maniera în care se scot la licitaţie lucrările noi şi modul în care sunt asigurate finanţările, precum şi dinamica plăţii creanţelor", afirmă oficialul ARACO.

Anul 2012 este în primul rând unul politic, electoral, iar din perspectiva analizei ciclurilor de producţie, în multe ţări comunitare, de regulă, în anii electorali există o creştere conjuncturală a investiţiilor în acest sector, care poate valida anumite decizii politice şi poate să îmbunătăţească imaginea decidenţilor politici. Dar, din această perspectivă probabil că 2012 va fi una dintre puţinele excepţii pentru că la noi sunt probleme cu gestionarea şi consumul fondurilor structurale şi, din păcate, singurul motor semnificativ de finanţare a investiţiilor în România rămân banii comunitari.

"Anul trecut au fost luni bune suspendate plăţile pe unul dintre programele operaţionale sectoriale şi avem semnale că şi pe programul de mediu vor fi probleme care se vor manifesta în acest an", afirmă domnul Plosceanu.

În multe situaţii entităţi achizitoare organizează licitaţii fără a avea resursele financiare necesare. Foarte multe firme de construcţii au creanţe neîncasate din ultimii 2 - 3 ani ceea ce le creează o problemă şi mai complicată.

"Banii de la buget, atâţia câţi sunt, nu vor putea fi suspicionaţi de o utilizare obiectivă, amprenta politică urmând să se facă simţită şi în acest an în ceea ce înseamnă alocarea acestor fonduri", consideră Laurenţiu Plosceanu.

Domnia sa nu comentează dacă banii sunt alocaţi către primării şi consilii judeţene de o anumită culoare politică sau alta, dar subliniază că tensiunea în piaţă este în continuare în creştere.

Lucrările de infrastructură continuă să fie speranţa constructorilor

Domnul Plosceanu admite că, dacă anul trecut nu ar fi fost investiţiile în zona de infrastructură, cifrele ar fi arătat şi mai dramatic. Anul trecut au fost proiecte bine susţinute financiar, o parte demarate pe mandatul doamnei Boagiu. Lucrurile au avut o dinamică pozitivă în această zonă, deşi au fost probleme la licitaţii, cu antreprenorii străini care de multe ori au atitudine abuzivă, aducând chiar ambasadori care să le pledeze interesele.

Lucrările de infrastructură au reprezentat motorul pieţei şi domnul Plosceanu crede că şi în 2012 tot zona aceasta va fi cea care va dinamiza sectorul constructiilor. Deşi pe lângă ea ar trebuie să avem proiectele de mediu care să conteze foarte mult.

Un potenţial semnificativ, apreciază Laurenţiu Ploceanu, este pe componenta de lucrări hidroenergetice şi termoenergetice. Din păcate, seceta de anul trecut a afectat resursele financiare ale Hidroelectrica făcând să nu îşi mai poată susţine programele de investiţii şi reparaţii avute pe rol. Totuşi, potenţialul pentru investiţiile hidro-termo-energetice rămâne ridicat.

"Suntem dezamăgiţi de maniera în care au fost derulate programele pentru eficientizarea energetică a clădirilor. De asemenea, dacă ne uităm pe programele finanţate pentru ANL sau Prima Casă efectele economice au fost foarte discrete", subliniază Laurenţiu Ploceanu.

Constructorii români caută oportunităţi în străinătate

În ultimele trei semestre membrii ARACO s-au arătat interesaţi de posibilităţile de a fi implicaţi, de cele mai multe ori ca subantreprenori de specialitate, în lucrări noi în zone proxime unde politicile de investiţii sunt susţinute corect şi asumate de către stat. Laurenţiu Plosceanu declară: "Avem firme care chiar lucrează deja în nordul Irakului sau în Kurdistan. Sunt semnale foarte clare, de asemenea, în Turkmenistan unde au politici de investiţii semnificative atât în zona litoralului, cât şi în capitală. Pe lângă acestea există un interes care se manifestă şi acum pentru programele de reconstrucţie care încep în nordul Africii şi în zonele afectate de de anul trecut şi sunt tatonări în Libia, Tunisia, Egipt."

De asemenea, în măsura în care vor reuşi direct sau prin subcontractare cu antreprenori din Turcia, Italia, Germania sau Franţa, constructorii români sunt interesaţi să participe în astfel de proiecte.

În prezent, constructorii români se confruntă cu riscuri semnificative: începe din nou în Israel un program intensiv de utilizare a forţei de muncă din construcţii, potrivit unui protocol semnat de Guvern în acest sens.

Şi Germania a anunţat recent că îşi va deschide piaţa pentru milioane de angajaţi din Europa Centrală şi de Est pentru un set de patru - cinci industrii, printre care figurează construcţiile. Mai mult, se pare că este o schimbare de paradigmă pe relaţia cu Germania în sensul că partenerii germani intenţionează să nu mai subcontracteze manopera către companii, ci să deschidă centre regionale care să gestioneze direct forţa de muncă străină. Se pune problema angajării directe a forţei de muncă străine şi nu implicarea companiilor care îi au angajaţi pe aceştia, ceea ce pentru companiile de construcţii din România ar fi o lovitură foarte dură.

Speranţele pe care le-am putea avea

Prima speranţă este legată de Comisia Europeană care are tot interesul ca România să consume cât mai mult din fondurile sale alocate pe programele operaţionale regionale. "Aici este o zonă consensuală în care şi noi şi Comisia va trebui să lucrăm pentru ca aceşti bani să fie canalizaţi în mod corect pe proiecte necesare şi există potenţial ca aceste lucruri să se întâmple", subliniază Laurenţiu Plosceanu.

A doua speranţă ţine de proiectele de infrastructură deja angajate şi pentru care vor trebui asigurate cofinanţările necesare pentru a fi finalizate. Sunt programe angajate în siajele coridoarelor 4 şi 9, încep dezvoltări pe Strategia Dunării.

În plus, există un potenţial semnificativ pe proiectele energetice. În acest moment sunt studii, proiecte anunţate ca deziderate, inclusiv pe Dunare, cu partenerii bulgari, continuarea lucrărilor la Cernavodă sau pentru o nouă centrală nucleară undeva în Ardeal. Proiecte există, problema se pune de finanţări, de a găsi partenerii cu care aceste proiecte să fie iniţiate prin Parteneriat Public Privat.

Pe lângă componenta energetică tradiţională, trebuie luată în considerare componenta energetică "verde" cu amenajările de microhidrocentrale, pe energie eoliană, pe fotovoltaice şi ajungem în zona care ţine de eficientizarea energetică a clădirilor. A fost lansată o nouă directivă care creează cadrul legal şi atitudinea necesară din partea autorităţilor la nivel naţional, care ar trebui implicate în astfel de proiecte.

În ceea ce priveşte aplicarea programelor, domnul Plosceanu speră ca eficientizarea energetică atât pentru clădirile de locuit, cât şi pentru cele ale instituţiilor publice să fie gestionate mult mai eficient şi cu mai puţină amprentare politică decât au fost gestionate cele din ultimii trei-patru ani.

"Trebuie să admitem modul aproape sălbatic în care s-a făcut reabilitarea energetică a clădirilor de locuit şi care a ajuns din cauza unor performanţe calitative foarte modeste să compromită programul", afirmă Laurenţiu Plosceanu.

Sărăcirea populaţiei din România nu pune asociaţiile de proprietari în postura de a putea să se împrumute de la bancă ca să cofinanţeze astfel de lucrări. Trebuie gândite soluţii financiare care să permită accesul direct al asociaţiilor de proprietari pentru că altfel, deşi efectele sunt certe în ceea ce înseamnă reducerea consumurilor de energie şi a cheltuielilor, există riscul ca programul să se transforme într-unul de îmbunătăţire a imaginii politice a unor decidenţi.

Partenerii chinezi şi din Orientul Mijlociu ar putea fi interesaţi de investiţiile prin PPP

ARACO a semnat în urmă cu doi ani, la Beijing, un plan de acţiuni comune cu asociaţiile omoloage din China, Rusia, Coreea de Sud şi Indonezia pentru dinamizarea proiectelor în Parteneriat Public Privat.

Oficialii ARACO au participat, de asemenea, la trei ediţii ale Forumului de investiţii în infrastructură şi construcţii. Raportările care se fac în cadrul acestor forumuri arată că sunt multe ţări care au beneficiat semnificativ de pe urma investiţiilor în PPP cu partea chineză. De departe, Rusia a atras cele mai mari sume pe relaţia cu China. Fonduri importante au atras şi Mexic, Vietnam, Mongolia, Indonezia.

Laurenţiu Plosceanu afirmă: "Încercăm să negociem cu partea chineză nu pentru proiecte foarte mari, ci mai ales pentru proiecte medii de 5 -10 milioane euro, care pot fi discutate în parteneriat cu autorităţi locale. Avem proiecte din Banat, Oltenia, din Ardeal care pot fi puse pe masa de discuţii cu partenerii chinezi - parcuri industriale, proiecte de sănătate, infrastructură, locuinţe sociale, proiecte energetice. Le-am propus proiecte mai mici care să înceapă să se dezvolte în mai multe locuri din ţară. Proiectele mari riscă să se amâne de la un mandat politic la altul."

Discuţiile sunt începute, firmele chineze fac evaluări pe aceste proiecte, se fac analize din perspectiva bancabilităţii, asigurării finanţării, garanţiilor care trebuie oferite. Evident că decizia politică va fi cea care va da semnalul final dacă ele devin sau nu realitate economică, subliniază domnul Plosceanu.

Generaţiile politice care conduc partidul comunist din China încă ştiu realităţile din deceniile anterioare iar şansele de a genera proiecte în PPP pe relaţia China - România sunt mari, inclusiv pe mandatul dlui Xi Jinping, care va prelua din acest an preşedinţia Republicii Populare Chineze, subliniază preşedintele ARACO.

"Este posibil ca după acest mandat să discutăm doar despre un pragmatism politic atât de bine aşezat din punct de vedere capitalist al partajării riscurilor şi veniturilor încât ferestrele de oportunitate să se reducă şi numeric şi calitativ", spune Laurenţiu Plosceanu.

Din semnalele existente până acum sunt două zone care manifestă interes să pătrundă pe zona PPP- urilor româneşti, China şi zona din Orientul Mijlociu - Kuweit, Emiratele Arabe Unite. Portiţele sunt deschise, UE are un fel de preemţiune, dar ţările europene în marea lor majoritate nu vor putea intra decât prin capital privat, iar acesta caută zonele emergente.

Plăţile întârziate - una dintre cele mai grave probleme cu care se confruntă constructorii

În ultimele şase - nouă luni, reprezentanţii ARACO au solicitat fie premierului Boc, fie premierului Ungureanu direct, să implementeze mai rapid Directiva UE privind plăţile întâziate. Prin aceasta s-ar reglementa o relaţie de piaţă corectă, o asumare firească a obligaţiilor între unităţile achizitoare şi prestatori. Deşi reacţiile sunt favorabile, totuşi, în continuare, din punct de vedere politic nu se decide nimic, se tot amână şi asta nu face decât să extindă şi mai mult poziţia abuzivă a unor entităţi achizitoare şi poziţia evident lipsită de o corectă apreciere a prestatorului de servicii care şi-a terminat treaba, a facturat şi nu îşi încasează banii ce se devalorizează cu fiecare lună de întârziere. Perioadă în care prestatorul trebuie să plătească la stat TVA de 24% la sumele neîncasate. Directiva comunitară recunoaşte şi modul în care TVA trebuie plătită la momentul în care creanţa este încasată.

La noi se ajunge la situaţii care ar fi hilare dacă nu ar produce efecte economice dramatice. Există exemplul unei companii membre ARACO ce avea de încasat de la o entitate achizitoare, autoritate publică, sume importante pe un contract finalizat. Nu şi-a încasat creanţele şi a făcut datorii către stat. Când a încercat să participe la o licitaţie organizată de aceeaşi autoritate locală rău platnică, firma de construcţii a fost eliminată pentru că avea datorii la stat, chiar dacă acestea erau generate de însăşi autoritatea respectivă .

De multe ori autorităţi locale care nu îşi plătesc creanţele pentru lucrări finalizate lansează licitaţii pentru lucrări noi. În acest timp primăriile şi consiliile judeţene plătesc salarii şi bonusuri, iar firmele de construcţii care nu îşi primesc banii pentru lucrările efectuate trebuie să trimită angajaţi în şomaj.

Alături de Directiva UE privind plăţile întârziate, trebuie implementate şi condiţiile FIDIC de contractare. Toată lumea este de acord că acestea trebuie aplicate pentru că împart echitabil riscurile între parteneri. Fără aplicarea acestor măsuri se prezervă poziţia abuzivă a entităţilor achizitoare.

În continuare caietele de sarcini reprezintă instrumentul primar prin care se configurează apriori profilul companiei câştigătoare şi nu este vorba de un profil virtual, ci de unul dedicat.

ARACO recomandă folosirea unor caiete de sarcini standardizate pe tipuri de lucrări (lucrări de mediu, de energie, de infrastructură etc). Există o comisie a ANRMAP care lucrează pentru redactarea unor astfel de standarde, de peste un an şi jumătate şi nu reuşeşte să le termine iar progresele din ultimele luni se pare că sunt zero.

Multe probleme au soluţii cunoscute teroretic, acceptate, dar când se trece la implementare lucrurile se blochează.

"Am cerut în multe rânduri să avem un site public al ANRMAP-ului sau la Ministerul de Finanţe care să publice toate proiectele finanţate din fonduri publice, proiecte demarate, informaţii privind preţurile contractate, data începerii lucrărilor, executantul, preţul final, justificarea anumitor diferenţe între preţul contractat iniţial şi cel de finalizarea a proiectului", afirmă Laurenţiu Plosceanu.

O altă propunere este afişarea unui calendar public al creanţelor, care să stipuleze data estimată a plăţilor. Este foarte important ca unitatea achizitoare care are de plătit creanţe să estimeze momentul plăţii. Aceasta ar permite prestatorilor să îşi sconteze creanţele către băncile comerciale, care le-ar putea recupera la termenul estimat.

Fără aplicarea Directivei UE privind plăţile întârziate, fără aplicarea formelor FIDIC, fără caiete de sarcini standardizate pe tipuri de lucrări, vor exista în continuare abuzuri din partea enităţilor achizitoare, abuzuri cu amprentă politică de cele mai multe ori, care duc la partizanat şi de aici până la fraudă sau corupţie distanţa este relativ redusă.

În prezent se poartă discuţii în mediul patronal pentru a propune premierului măsura pe care primul-ministru Monti a luat-o în Italia ca plăţile peste o anumită valoare să se facă numai prin bancă. Astfel, ar fi redusă partea neagră sau gri a plăţilor şi ar fi scoase în zona de lumină fiscală operaţiuni comerciale care de multe ori se fac cu bani din buzunar.

Dacă vrem ca mediul de afaceri să fie curat şi să nu mai fie suspectat de operaţiuni nelegale trebuie ca şi regulile să fie simple, clare, uşor de aplicat şi respectate de către toţi partenerii, afirmă preşedintele ARACO.

Licitaţiile pentru lucrări din fonduri publice sunt câştigate mai mult în instanţă

Antreprenorii din construcţii acuză tensiuni foarte mari în ceea e priveşte procedurile de licitaţii. Laurenţiu Plosceanu, preşedintele Asociaţiei Române a Antreprenorilor de Construcţii ne-a declarat că modul în care se desfăşoară achiziţiile publice pe legislaţia actuală creează multe probleme. Experienţa ultimelor semestre arată că licitaţiile au început să se câştige mai mult în instanţă sau la Consiliul Naţional de Soluţionare a Contestaţiilor. A devenit un sport ca mare parte din proiecte să se câştige pe baza presiunii pe care antreprenorii, de regulă străini, dar nu numai, le generează fie asupra instanţelor, fie asupra CNSC. În final câştigă licitaţia o ofertă de pe poziţia opt sau nouă fără să se mai ţină cont dacă oferta respectivă este justificată, din punct de vedere tehnic şi economic.

Ori, menţinerea în continuare a actualelor condiţii din legislaţia achiziţiilor publice în care, prin acte adiţionale, valorile iniţiale pot fi majorate cu până la 50% creează suspiciunea unor preţuri de dumping care por fi reglementate ulterior pe baza complicităţii cu autorităţile locale.