CONFORM NOULUI COD FISCAL,"Este posibil ca impozitul să crească, deşi valoarea impozabilă scade"

Interviu cu domnul Adrian Vascu, Senior Partner al companiei de consultanţă Veridio

Reporter: Ce înseamnă evaluator autorizat, conform legii?

Adrian Vascu: Codul fiscal prevede că evaluările pentru impozitare sunt realizate de către un evaluator autorizat în conformitate cu standardele de evaluare în vigoare la data evaluării. Profesia de evaluator autorizat este reglementată în România începând cu luna septembrie 2011, odată cu adoptarea OG 24/2011 privind unele măsuri în domeniul evaluării bunurilor. În cuprinsul acestui act normativ este definit atât evaluatorul autorizat, cât şi raportul de evaluare. De asemenea, actul normativ stabileşte condiţiile de dobândire şi de menţinere a calităţii de evaluator autorizat. Nu în ultimul rând, actul normativ stabileşte obligaţiile şi res-ponsabilităţile pe care le au evaluatorii autorizaţi, fiind prevăzut la art. 25 că "evaluatorii răspund în desfăşurarea activităţii lor disciplinar, civil sau penal, după caz. Răs-punderea penală pentru producerea de prejudicii prin utilizarea, în orice formă, a unor date false în raportul de evaluare, cât şi prin incorecta aplicare a standardelor de evaluare adoptate de Uniune revine exclusiv evaluatorului."

OG nr. 24/2011 a înfiinţat şi Uniunea Naţională a Evaluatorilor Autorizaţi din România, denumită ulterior ANEVAR, care:

- "atribuie calitatea de evaluator autorizat şi emite autorizaţii pentru exercitarea acestei profesii în condiţiile stabilite de regulamentul de organizare şi funcţionare;

- adoptă standardele de evaluare obligatorii pentru desfăşurarea activităţii de evaluare;

- monitorizează aplicarea în des-făşurarea activităţii de evaluare a evaluatorilor autorizaţi a standardelor de evaluare adoptate de aceasta."

Reporter: Ce reprezintă standardele de evaluare în vigoare?

Adrian Vascu: Standardele de evaluare în vigoare reprezintă colecţia de standarde adoptate de către ANEVAR conform legii şi aprobate prin hotărârea Conferinţei Naţionale publicată în Monitorul Oficial.

Reporter: Experţii judiciari pot realiza evaluări pentru impozitare?

Adrian Vascu: Cred că întrebarea nu se referă la "a putea", cât se referă la "a avea autorizarea necesară". Am auzit în spaţiul public diverse opinii cum că s-a creat un monopol pe piaţă, pentru că doar membrii ANEVAR pot realiza evaluări pentru impozitare. Cei care emit asemenea judecăţi nu cunosc legislaţia din România. Faptul că o activitate profesională - cum este cea de evaluare pentru impozitare - se poate realiza doar de către cei autorizaţi să realizeze evaluări face parte dintr-o logică firească, fără de care piaţa ar fi în haos, iar astfel de expertize nu ar avea nicio bază sau valoare. Aşa cum reparaţiile la instalaţiile de gaze se realizează de către personal autorizat sau cum situaţiile financiare sunt întocmite de către contabili autorizaţi, aşa şi evaluarea bunurilor se realizează de către persoane autorizate. Mulţi dintre noi ştim să instalăm nişte ţevi şi să strângem şuruburi, la fel cum alţii ştiu să "închidă" un bilanţ, dar problema nu se pune în a putea face efectiv aceste lucruri, cât se pune din pers-pectiva asumării responsabilităţii şi a respectării unor proceduri. Cine răspunde dacă se creează un prejudiciu ca urmare a unui serviciu realizat defectuos? Pe ce bază răspunde o persoană neautorizată în afară de faptul că a realizat un serviciu fără autorizarea necesară?

Întrebarea legată de experţii judiciari este alimentată de un nivel ridicat de confuzie existent, din păcate, şi la unii reprezentanţi ai statului, care au presupus că dacă o persoană a fost admisă de către Ministerul Justiţiei să facă parte din lista experţilor judiciari, această persoană este autorizată să realizeze şi rapoarte de evaluare în calitate de evaluator autorizat.

Prin urmare, le recomand celor care alimentează această confuzie să citească OG 24/2011 şi OG 2/2000 şi vor putea remarca faptul că: evaluatorii autorizaţi realizea-ză rapoarte de evaluare, iar experţii judiciari realizează rapoarte de expertiză tehnică judiciară. Vor putea remarca, de asemenea, că deţinerea calităţii de evaluator autorizat nu înseamnă şi deţinerea calităţii de expert judiciar, şi nici viceversa. Este însă la latitudinea persoanelor care fac parte din fiecare dintre aceste categorii de experţi să opteze pentru urmarea demersurilor necesare apartenenţei la cealaltă categorie. De altfel, un exemplu în acest sens îl constituie interviul organizat de către Ministerul Justiţiei în anul 2014, când peste 700 de evaluatori autorizaţi au devenit experţi judiciari. Prin urmare, cele două calităţi nu se suprapun, deţinerea uneia dintre ele nu atrage automat şi deţinerea celeilalte, iar responsabilităţile sunt diferite. Astfel, chiar dacă în zona de nişă a evaluării clădirilor experţii judiciari au competenţă să realizeze evaluări de clădiri, nu înseamnă că au şi calitatea legală să facă acest lucru. Nu există nici o oprelişte pentru aceştia să devină însă evaluatori autorizaţi urmând procedurile de admitere. Apoi vor trebui, desigur, să participe la orele de pregătire continuă prevăzute de lege şi de aderarea la o profesie dinamică şi, desigur, să utilizeze standardele de evaluare în vigoare, care asigură un cadru uniform pentru valorile utilizate în piaţă de evaluatorii autorizaţi. În aceste condiţii, li se va aplica şi lor articolul de lege care prevede că evaluatorii autorizaţi răspund "disciplinar, civil şi penal" pentru rapoartele de evaluare pe care le-au realizat.

Reporter: Există vreo categorie de contribuabili la care impozitul a scăzut?

Adrian Vascu: Vreau să reamintesc că impozitul rezultă din îmbinarea a doi factori: valoarea impozabilă şi cota de impozitare. Dintre cele două, singura variabilă este cota de impozitare, pe care autorităţile locale o pot selecta din interiorul unor intervale prevăzute de Noul Cod Fiscal. Astfel, pot spune că impozitul a scăzut în cazul persoanelor juridice care deţin clădiri rezidenţiale. Cota de impozitare a scăzut de la 1,5% anul trecut la un procent din intervalul 0,08-0,2%, în funcţie de decizia autorităţilor locale.

Reporter: S-a uniformizat impozitul pentru acelaşi tip de utilizare, indiferent de tipul proprietarului?

Adrian Vascu: S-au creat premisele ca acest lucru să se întâmple. Astfel, conform noilor reguli, pentru clădirile identice, având aceeaşi utilizare, valoarea impozabilă se "măsoară" cu aceleaşi instrumente, iar cota de impozitare este selectată din intervale identice pentru fiecare tip de utilizare (0,08-0,2% pentru caldiri cu utilizare rezidenţială şi 0,2-1,3% pentru clădiri cu utilizare nerezidenţială). Practica a dovedit însă că, în realitate, nu s-au uniformizat impozitele în toate localităţile din România, pentru că autorităţile locale au selectat din intervale identice, cote diferite de impozitare pentru clădiri având aceeaşi utilizare, dar tip diferit de proprietari. Astfel, concluzia este că nu s-a realizat uniformizarea impozitului (vezi în tabelul inserat în text cotele de impozitare valabile pentru anul 2016 în câteva oraşe).

Reporter: Este posibil ca valoarea impozabilă să scadă faţă de situaţia anterioară?

Adrian Vascu: Este posibil să se întâmple acest lucru. Primul argument îl reprezintă noua metodologie de calcul a valorii impozabile, mai unitară şi predictibilă, iar al doilea argument îl reprezintă modalitatea de stabilire anterioară a valorii impozabile, pe baza unei metodologii care avea un nivel mai ridicat de subiectivism. După acest prim an de aplicare a noilor reguli, valorile impozabile vor reprezenta o bază care nu va mai suferi modificări imprevizibile, astfel încât atât autorităţile locale, cât şi contribuabilii, vor putea lua decizii pe baza unor informaţii cu un nivel foarte ridicat de certitudine.

Reporter: În situaţia în care valoarea impozabilă scade, este posibil ca, totuşi, impozitul să crească?

Adrian Vascu: Este posibil ca impozitul să crească deşi valoarea impozabilă scade. Am întâlnit exemple în acest sens. O clădire cu utilizare nerezidenţială aparţinând unei persoane fizice avea valoarea impozabilă anterioară de 400.000 lei şi o cotă de impozitare de 0,1%. Impozitul rezultat a fost de 400 lei. În urma evaluării, din cauza vechimii clădirii şi a gradului ridicat de uzură fizică, valoarea impozabilă a rezultat 80.000 lei. Cota impozabilă pentru 2016 a fost stabilită de către autoritatea locală la nivelul de 1%, astfel încât impozitul rezultat a fost de 800 lei. Avem, astfel, o situaţie reală în care valoarea impozabilă a scăzut de 5 ori şi impozitul s-a dublat.

Reporter: În contextul utilizării mixte a clădirilor, ce înseamnă sintagma "suprafeţele nu sunt cunos-cute"?

Adrian Vascu: Utilizarea mixtă a generat cele mai multe discuţii şi confuzii în contextul noului cod fis-cal. Astfel, tratamentul fiscal este diferit dacă din actele de închiriere sau comodat rezultă care este suprafaţa utilizată în cele două scopuri, comparativ cu situaţia în care în aceste documente nu este prevăzută niciun fel de suprafaţă. Aşadar, "suprafeţele nu sunt cunos-cute" atunci când în niciun document nu apare declarată o mărime care poate conduce la identificarea unei suprafeţe. Dacă în contractul de închiriere apare de exemplu: "o cameră" sau "15% din suprafaţă apartamentului" sau " x mp", suprafaţa este cunoscută şi modalitatea de tratament fiscal este diferită faţă de cea a clădirilor cu utilizare mixtă unde "suprafeţele nu sunt cunoscute".

Reporter: Când se aplică regula utilităţilor?

Adrian Vascu: Regula utilităţilor se aplică numai atunci când clădirea aparţine unei persoane fizice, este cu utilizare mixtă şi suprafeţele nu sunt cunoscute. În orice altă situaţie, această regulă nu mai este valabilă. Conform ultimelor propuneri de modificări ale normelor la codul fiscal, s-a clarificat că utilităţile sunt reprezentate de apă, gaze, energie electrică şi cheltuieli de întreţinere. Anul pentru care se urmăreşte deductibilitatea acestora este 2016, avându-se în vedere declaraţia contribuabilului.

Reporter: Normele de aplicare a codului fiscal în ultima variantă au clarificat subiectele discutabile?

Adrian Vascu: Ultima variantă de norme a clarificat câte ceva în zona utilizării mixte şi a declaraţiilor pe care trebuie să le depună contribuabilii. În acelaşi timp, a introdus şi unele prevederi care sunt de natură să încurce mai tare lucrurile şi să creeze confuzii la nivelul autorităţilor locale. Un exemplu în acest sens este afirmaţia că autorităţile locale pot primi rapoarte de evaluare realizate în perioada 2013-2014. Formularea este ambiguă şi mă întreb cum se va utiliza. Vor aduce contribuabilii ca anexă la declaraţiile de impunere un raport de evaluare realizat în cursul celor 2 ani? Vor aduce raportul de evaluare pentru raportare financiară? Acesta ar trebui să conţină valoarea justă pentru fiecare dintre numerele de inventar din evidenţele contabile ale contribuabilului. Există o legătură directă între numerele de inventar, valoarea justă şi valoarea impozabilă actuală? Nu există. Ce vor face autorităţile locale cu aceste informaţii? Sunt întrebări care nu îşi au răspuns. Modificarea nu este deloc binevenită. Sper ca efectele nefaste să fie cât mai reduse, în condiţiile în care schimbarea survine "în timpul jocului". După 31 martie nu se mai pot depune declaraţii de impunere care să îşi producă efectele în anul în curs.

Reporter: Ce reprezintă baza de date BIF?

Adrian Vascu: BIF sau baza de informaţii fiscale este o bază de date în care sunt introduse informaţii neconfidenţiale de către fiecare evaluator autorizat, după finalizarea raportului de evaluare, şi înainte ca acesta să fie predat contribuabilului. Existenţa unei asemenea baze de date va avea multiple efecte benefice. În primul rând, reprezintă o cale de monitorizare a activităţii evaluatorilor autorizaţi, astfel încât să fie minimizată posibilitatea de a greşi. În al doilea rând, va prezenta statistici foarte utile atât Ministerului de Finanţe, cât şi evaluatorilor autorizaţi, cel puţin în ceea ce priveşte: totalul valorilor impozabile pe tipuri de destinaţii ale clădirilor, pe judeţe, pe localităţi, o comparaţie între valorile fiscale curente şi cele anteri-oare, acolo unde au existat informaţii istorice, şi, nu în ultimul rând, o indicaţie a valorilor impozabile pe fiecare tip de clădire nerezidenţiala din România (clădiri administrative, industriale, spaţii comerciale, birouri, hale agricole etc.)

Reporter: Mai este obligatorie înscrierea rezultatelor în BIF după publicarea ultimelor variante de norme?

Adrian Vascu: Obligativitatea înscrierii rezultatelor evaluării în BIF rezultă din standardul de evaluare GEV 500, care este obligatoriu pentru evaluatorii autorizaţi. Dacă cineva depune la autorităţile locale un raport de evaluare fără recipisa BIF, înseamnă ori că evaluatorul nu a respectat standardele de evaluare, ori că raportul de evaluare a fost realizat de către o persoană neautorizată. În acest caz, atrag atenţia autorităţilor locale să analizeze această ultimă ipoteza din perspectiva asumării răspunderii pentru eventualele erori, şi de aici prejudicii, rezultate din utilizarea unor asemenea evaluări. Să nu se întâmple ca peste câţiva ani, în urma unor controale, să fie identificate erori, moment în care autorii rapoartelor de evaluare îşi vor fo-losi statutul de persoană neautorizată, astfel încât mare parte din răs-punderea utilizării unor valori eronate va aparţine autorităţilor locale care au utilizat un asemenea raport.

Reporter: CNIPMMR a cerut recent reanalizarea legislaţiei profesiilor liberale. Cum vi se pare demersul?

Adrian Vascu: Mi se pare lipsit de fond şi răuvoitor. Sunt foarte surprins de faptul că acest consiliu citează un document din anul 2009, în loc să analizeze situaţia profesiilor liberale din România în conformitate cu realităţile anului 2016. Rolul profesiilor liberale reglementate în România este în primul rând să delimiteze cadrul în care cei care exercită aceste profesii îşi asumă responsabilitatea asupra consecinţelor activităţii lor. Ce mă surprinde şi mai mult este că acest consiliu aşa-numit al întreprinderilor mici şi mijlocii, a lovit cu acest comunicat în chiar potenţialii lui membri. Îmi pare rău că am aflat din presă detalii despre acest consiliu şi nu dintr-o invitaţie de a ne alătură demersurilor acestuia de a susţine activitatea întreprinderilor mici şi mijlocii din România.

Reporter: Ce părere aveţi des-pre faptul că s-a vehiculat crearea unui monopol prin implicarea evaluatorilor autorizaţi în evaluarea pentru impozitare?

Adrian Vascu: Aşa cum am spus şi mai sus, se confundă existenţa unei activităţi autorizate cu crearea unui monopol. Cred că cei care au lansat această ipoteză nu deţin proprietatea termenilor. Faptul că doar evaluatorii autorizaţi pot să realizeze evaluări este la fel de firesc ca faptul că doar practicienii în insolvenţă sunt implicaţi în reorganizarea şi lichidarea companiilor, că doar experţii judiciari realizează expertize judiciare, că doar auditorii financiari realizează activitatea de audit statutar, că doar notarii publici desfăşoară activitate notarială, că doar contabilii autorizaţi şi experţii contabili întocmesc şi semnează situaţii financiare, sau, de ce nu, că doar medicii veterinari se ocupă de îngrijirea medicală a animalelor s.a.m.d. Şi aş mai sublinia ceva. Cei care se uită la drepturile pe care le are o anumită profesie, să se uite şi la obligaţiile legale pe care această le are. Şi la utilitatea publică a acestor obligaţii. Cel puţin în această faza de dezvoltare a societăţii româneşti.

Reporter: Primul Ministru Dacian Cioloş a declarat recent că guvernul analizează schimbarea modului de impozitare a proprietăţilor. Ce părere aveţi?

Adrian Vascu: Este surprinzătoare propunerea premierului în condiţiile în care, în prezent, se implementează un nou sistem legat de impozitarea clădirilor. Aşa cum a fost citată de către presă, afirmaţia prim-ministrului nu este foarte clară. Se vorbeşte de trecerea la impozitarea la valoarea de piaţă a proprietăţilor prin renunţarea la actualul sistem care ţine seama de amplasarea acestora. Contradicţia provine din faptul că valoarea de piaţă este influenţată semnificativ de amplasarea proprietăţii, iar în prezent sistemul de impozitare nu ţine seama de locul de amplasare al clădirii.

Altfel, ideea poate fi analizată, pentru că ar reprezenta un următor pas în care nu vom mai avea impozit pe clădiri şi taxa pe teren, separate (ca în prezent), ci se va impozita proprietatea în ansamblul ei (prin proprietate imobiliară înţelegându-se întotdeauna terenul şi clădirea).

Modificarea va trebui pregătită însă cu migală, pentru că necesită schimbări radicale în modul de stabilire a valorilor impozabile, necesită modificarea sistemelor informatice utilizate de către autorităţile locale şi, nu în ultimul rând, măsura asociază bugetele locale cu evoluţia pieţei imobiliare, al cărei ciclu este posibil să afecteze o cotă importantă din veniturile viitoare ale autorităţilor locale şi, cu siguranţă, predic-tibilitatea aces-tora.

Reporter: Mulţumesc!