EUSEBIU MUTHI, ICME ECAB SA "Noul regulament european privind comportamentul la foc al cablurilor electrice de telecomunicaţii a intrat în vigoare"

Regulamentul 305/2011 vizează siguranţa generală a bunurilor şi a persoanelor, în caz de incendiu, şi a devenit obligatoriu de la 1 iulie 2017. ICME ECAB SA deţine şi utilizează întregul set de echipamente pentru testarea cablurilor la cerinţele impuse de Regulamentul 305/2011.

"Piaţa produselor pentru construcţii din ţara noastră este foarte competitivă însă, din păcate, există destui producători, importatori şi comercianţi care nu cunosc, sau nu respectă normele legale şi specificaţiile tehnice, acum obligatorii", ne-a declarat domnul Eusebiu Muthi, directorul general adjunct al companiei ICME ECAB SA, producătoare a unei largi game de cabluri de energie şi telecomunicaţii.

Domnia sa a subliniat că producerea, importul şi comercializarea produselor pentru construcţii, neconforme cu legislaţia în vigoare, reprezintă un pericol general, deoarece afectează siguranţa şi normele de protecţie la incendiu ale clădirilor.

Potrivit domnului Muthi, toţi producătorii, importatorii şi comercianţii de produse pentru construcţii, destinate clădirilor civile (spaţii de producţie, de depozitare, spaţii de birouri şi de locuinţe, clădiri publice, gări, tuneluri, etc.) trebuie să respecte Regulamentul UE Nr. 305/2011 (Regulamentul privind produsele pentru construcţii) cunoscut şi sub denumirea de CPR (Construct Product Regulation) al Parlamentului European şi al Consiliului European, publicat la data de 9 martie 2011.

CPR, devenită obligatorie la 1 iulie 2017, înlocuieşte Directiva produselor din construcţii (89/ 106/EEC), care avea o formă mult mai laxă decât acest regulament.

Regulamentul 305/2011 ia în considerare una dintre preocupările majore ale autorităţilor europene, şi anume siguranţa generală a bunurilor şi a persoanelor, în special siguranţa în caz de incendiu, prin stabilirea criteriilor de performanţă pe care trebuie să le îndeplinească produsele destinate încorporării în construcţii.

CPR se aplică şi tuturor tipurilor de cabluri pentru instalaţii fixe din toate construcţiile civile, ne-a mai precizat domnia sa, trăgând un semnal de alarmă asupra faptului că, deşi este extrem de important şi reprezintă o normă valabilă la nivel european, regulamentul nu este respectat de către toţi cei care pun în piaţă cabluri, precum şi alte produse pentru construcţii.

Potrivit datelor existente, dispoziţiile acestui regulament urmăresc: clarificarea aplicării Marcajului CE produselor din construcţii (n.r.: atestă că produsul respectiv este în conformitate cu directivele UE); introduce necesitatea de a emite o declaraţie de performanţă (DoP) ca bază pentru marcarea CE; definirea de reguli clare pentru evaluarea şi verificarea constanţei performanţei producătorilor (AVCP); implementarea de sisteme aplicabile produselor din construcţii (fost atestat AoC al conformităţii); definirea rolului şi responsabilităţilor producătorilor, distribuitorilor, importatorilor, organismelor notificate, organismelor de evaluare tehnică, supravegherii pieţei şi autorităţilor din statele membre în ceea ce priveşte aplicarea prezentului regulament UE.

Directorul general adjunct al ICME ECAB SA ne-a informat că reglementarile CPR se regăsesc şi în proiectul normativ P118/ 1-2016 privind securitatea la incendiu a clădirilor, care reglementează aspectele legate de domeniul construcţiilor. Proiectul normativ P118/ 1-2016 a fost publicat pe site-ul Ministerului Dezvoltării Regionale, Administraţiei Publice şi Fondurilor Europene (MDRAPFE) la data de 12.10.2016, iar în prezent se află în dezbatere la ministerul de resort.

În luna aprilie 2017, MDRAPFE, ne-a transmis: "Proiectul de reglementare tehnică «Normativ privind securitatea la incendiu a construcţiilor - Partea I - Construcţii, indicativ P 118/1-2016» reprezintă revizuirea Normativului de siguranţă la foc a construcţiilor, indicativ P118-1999 şi stabileşte principalele condiţii, performanţe şi niveluri de performanţă a construcţiilor, astfel încât acestea să îndeplinească cerinţa fundamentală «securitate la incendiu» în conformitate cu Legea nr. 10/1995 privind calitatea în construcţii, republicată, cu modificările şi completările ulterioare".

Comportamentul la foc al unei clădiri (gradul în care o clădire este afectată de un eventual incendiu) este determinat de comportamentul la foc al materialului cu cea mai slabă performanţă la incendiu, ne-a mai explicat domnul Muthi, subliniind importanţa corelării calităţii tuturor materialelor folosite la construcţia unei clădiri.

Eusebiu Muthi a menţionat: "Dacă o clădire trebuie să fie clasificată în clasa B, spre exemplu, atunci este obligatoriu ca toate materialele folosite la construcţia acesteia să fie cel puţin de clasă B".

Cablurile rezistente la foc, care menţin integritatea circuitelor vitale ale clădirilor (lumini de avarie, circuitele de apă pentru stingerea incendiilor, scări rulante, uşi automate, lifturi, etc.), ne-a mai spus domnia sa, încă nu fac obiectul noului regulament, datorită lipsei de uniformitate a standardizării la nivel european.

Rezistenţa la foc a cablurilor se poate verifica prin mai multe tipuri de teste, însă cel mai dur şi până în prezent, aproape unanim acceptat, este un test făcut după norma germană DIN 4102.

ICME ECAB S.A. este singurul producător din România care are certificare VDE pentru acest tip de cabluri. În timpul testării conform normei DIN 4102, este verificată integritatea circuitelor timp de 30, 60 sau 90 de minute, la o temperatură de aproximativ 950 grade C.

CPR standardizează testele şi criteriile pe baza cărora se clasifică comportamentul la foc al cablurilor, încadrându-le în şapte clase (Aca, B1ca, B2ca, Cca, Dca, Eca, Fca) în funcţie de cantitatea totală de căldură degajată, viteza de creştere a incendiului, cât de mult propagă acestea flacăra, densitatea fumului emis în timpul arderii, câte picături incandescente cad în momentul în care cablurile sunt atinse de foc, precum şi toxicitatea fumului emis. Astfel, din acest punct de vedere, cel mai slab cablu va fi încadrat în clasa F.

Potrivit lui Eusebiu Muthi, CPR impune elemente de recunoaştere a produselor, plecând de la etichete sau marcajul cablurilor, precum şi numărul organismului de notificare astfel încât consumatorul final să poată reclama eventuale neconformităţi.

Domnul Muthi a afirmat: "Pentru clasele superioare, de la clasa C către clasa A, pe lângă faptul că se fac teste mult mai dure din punct de vedere al comportamentului la foc, organismul notificat, trebuie să certifice şi sistemele de producţie, calitatea produselor finite, trasabilitatea materialelor, dar şi să verifice, periodic (de 2 ori pe an), constanţa performanţei, pentru a se stabili dacă se menţine calitatea iniţială a produsului respectiv". Deoarece pentru toate clasificările conform cu cerinţele CPR se folosesc obligatoriu laboratoare de terţă parte acreditate, utilizarea in construcţii a producelor clasificate oferă certitudinea performanţelor respectivelor produse.

CPR prevede că doar organismele notificate la nivel european, în cadrul NANDO (New Approach Notified and Designated Organisations) Information System sunt abilitate să stabilească dacă produsele pentru construcţii sunt în conformitate cu legislaţia.

NANDO reprezintă instituţia de nivel european care include toate aceste organisme notificate din statele membre.

La nivelul ţării noastre, MDRAPFE are sarcina de a propune organisme din ţară spre a fi notificate în cadrul NANDO, a mai afirmat domnul Muthi. Lista organismelor notificate din România şi întreaga Europă este publică şi poate fi consultată pe Internet.

Eficienţa energetică a clădirilor şi natura materialelor folosite - un punct de referinţă pentru companiile de asigurări

Tendinţa la nivel mondial este ca toate clădirile noi să fie construite cu materiale care se găsesc în natură (sau materiale care necesită cât mai puţină energie pentru a fi produse), cu materiale care nu afectează/poluează mediul ambiant şi care permit menţinerea unui microclimat fără un consum mare de energie, ne-a mai spus directorul general adjunct al ICME ECAB SA.

Domnia sa susţine că acesta reprezintă un punct foarte important şi pe agenda firmelor de asigurări, care au interesul ca normele de construcţie şi materialele folosite să se ridice la standarde aplicate la nivelul întregii comunităţi europene.

Totodată, impozitarea clădirilor reprezintă un alt aspect important, întrucât astăzi, în ţara noastră, nici o tranzacţie imobiliară nu poate fi încheiată în absenţa unui certificat energetic al imobilului respectiv, acesta fiind primul pas către viitoare certificări/impozitări ale clădirilor pe diverse criterii.

La nivel mondial, există multiple organisme de certificare a clădirilor care măsoară eficienţa energetică a acestora, a materialelor şi produselor pe care le au în componenţă, a calităţii mediului ambiant interior, a impactului utilizării clădirii asupra mediului înconjurător, etc., după care eliberează diverse certificate (cu unul sau mai multe atribute).

Două dintre acestea, LEED (Leadership in Energy and Environmental Design) şi BREEAM (Building Research Establishment"s Environmental Assessment Method), sunt cerute acum şi de unii investitori privaţi din ţara noastră, care au dezvoltat în special clădiri de birouri de înaltă clasă.

Compania ICME ECAB SA a fost înfiinţată în anul 1949, iar din anul 1999 este parte a companiei grupului Hellenic Cables, membru al Viohalco, cotat la Bursa de Valori Euronext din Bruxelles.

Gama de producţie a ICME ECAB SA şi al Hellenic Cables Group acoperă toate tipurile şi clasele de cabluri de energie şi telecomunicaţii, de la joasă până la înaltă tensiune, terestre şi submarine.

Compania exportă peste jumătate din producţia sa, în principal, în ţările Uniunii Europene, dar şi pe alte continente.

Potrivit domniei sale, cifrele de afaceri anuale variază între 120-150 de milioane de euro, fiind condiţionate de evoluţia preţurilor materiilor prime, cotate la London Metal Exchange (LME).

În ceea ce priveşte rata producţiei şi cifra de afaceri, directorul general adjunct al ICME ECAB SA ne-a precizat că, după 1990, cei mai buni ani au fost 2007 şi 2013.