Investitorii contestă aplicarea retroactivă de TVA pentru tranzacţiile imobiliare realizate de persoane fizice în perioada 2006-2008. Reuniţi în Asociaţia pentru Prevenirea Abuzurilor Fis-cale (APAF), ei şi-au expus public punc-tul de vedere în mai multe conferinţe de presă.
Preşedintele Asociaţiei, Garbis Kehaiyan, argumentează această poziţie în felul următor: "Nu se specifică în Codul Fiscal numărul de tranzacţii de la care se consideră că acestea au caracter comercial şi trebuie plătit TVA. Am realizat acte civile, scutite de TVA până în 2008. De asemenea, vânzarea nu are caracter de continuitate. Potrivit Agenţiei Naţionale de Administraţie Fiscală datorăm bugetului consolidat această taxă, dar în buget nu este menţionată".
70 de miliarde lei de la persoanele cu doar câteva tranzacţii
ANAF susţine că ar fi de colectat prin aplicarea acestei măsuri 84 de miliarde lei, de la aproximativ 278.000 de persoa-ne. Din această sumă doar 14 miliarde lei revin persoanelor care au depăşit plafonul de 35.000 de euro şi numărul de cinci tranzacţii efectuate. Restul de 70 miliarde lei este, prin urmare, atribuit persoanelor care au efectuat mai puţin de cinci tranzacţii, deci nicidecum marilor dezvoltatori. "Caracterul economic al unei tranzacţii nu poate fi stabilit pe baza unui plafon. În plus, ce au făcut în timpul acesta inspectorii fiscali, cum au lăsat să se acumuleze o sumă aşa de mare?", subliniază domnul Kehaiyan.
Potrivit sursei citate, ca să poată stabili caracterul economic al unei activităţi, statul trebuie să ia în considerare o serie de aspecte, dintre care plafonul este doar unul. "Nu ne opunem introducerii taxelor, dar acestea se stabilesc prin lege. Începând cu 1 ianuarie 2008, 90% dintre noi am încercat să ne declarăm plătitori de TVA, cu toate că, măsura care stabilea acest lucru apare de abia cu o lună înainte, nu cum era firesc, să se anunţe în Monitorul Oficial cu 6 luni înainte. Ne-am supus, am plătit, cu toate că aveam antecontracte cu beneficiarii, în care nu se specifica nimic de această taxă şi a trebuit să scoatem banii din buzunar", subliniază preşedintele APAF.
Nu se justifica plata TVA înainte de 1 ianuarie 2008
Domnul Kehaiyan explică scutirea tranzacţiilor în cauză de la plata TVA în felul următor:
În anul 2000, O.U.G. 17 menţionează că transferul proprietăţilor imobiliare de către persoane fizice este o operaţiune pentru care trebuie plătită TVA. Însă, în 2002 Legea 345 abrogă ordonanţa 17, menţionând obiectivele pentru care se plăteşte TVA, dar nicăieri nu este inclus transferul proprietăţii imobiliare. Apoi, în 2007 este emisă O.U.G. 106, prin care este modificat Codul Fiscal, astfel încât firmele nu mai beneficiază de taxare inversă, iar persoanele fizice care livrează construcţii noi trebuie să plătească TVA. Termenul de 1 ianuarie 2008 este menţionat de ANAF drept momentul din care se aplică noile prevederi, în cadrul unui răspuns către Uniuniea Notarilor. Deşi cei mai mulţi dintre vânzătorii de imobile s-au declarat persoane impozitabile în 2008, nu li s-a spus că acest lucru nu este posibil deoarece au realizat vânzări şi în anii precedenţi. Aceasta cu toate că existau datele de la notari şi plătiseră impozit de 3%. Ulterior, de abia la sfârşitul anului 2009, ANAF anunţă printr-o notă acţiunea de recuperare a TVA-ului de la persoanelor fizice care au efectuat tranzacţii imobiliare, în 2006-2008. "Inspectorii mi-au spus că datorez o taxă Bugetului Consolidat al Statului. Ca să o datorez bugetului consolidat trebuie să se regăsească în nota de fundamentare a bugetului. Inspectori fiscali, obligaţi prin lege să declare persoanele impozabile la sfârşitul anului fiscal, nu au declarat pe nimeni între 2000-2008", accentuează preşedintele APAF.
TVA-ul ar urma să cadă pe umerii cumpărătorilor
Potrivit domnului Kehaiyan dezvoltatorilor persoane fizice nu li s-a permis să se declare persoane impozabile înainte de 2008, pentru a putea deduce TVA-ul la materialele de construcţie. Astfel statul nu a mai trebuit să returneze sume importante.
Domnia sa adaugă că tot statul cere TVA persoanelor fizice care au vândut proprietăţi imobiliare, deşi TVA-ul este o taxă de consum, prin urmare nu îi revine vânzătorului, ci cumpărătorului final. Vânzătorul sau întreprinderea are numai obligaţia de a o colecta şi transfera statului. "Noi trebuie să plătim TVA pe care nu l-am inclus în preţ. Ni se solicită să plătim TVA peste preţul vânzării. Pe deasupra, la acesta se adaugă şi penalităţi. Practic, noi ar trebui să îi solicităm plata TVA cumpărătorului, deoarece potrivit Codului Fiscal beneficiarul este ţinut răspunzător individual şi în solidar pentru plata taxei dacă nu este menţionată valoarea taxei sau se menţionează incorect. Statul recunoaşte că acel cumpărător nu a plătit TVA. Cred că nu s-au gândit la consecinţe", atrage atenţia domnul Kehaiyan.
Din toată această ecuaţie rezultă că un risc mare revine cumpărătorilor, deoarece ar putea fi nevoiţi să plătească TVA. De asemenea, inspectorii fiscali ris-că plângeri penale: "Dacă inspectori nu au făcut nimic în această privinţă până în 2008, atunci este un caz de neglijenţă în serviciu şi este de domeniul penalului, în contextul în care în mod cert aveau informaţiile asupra tranzacţiilor efectuate şi valorile în cauză, care erau colectate şi transmise de notarii publici. Inspectorii fiscali sunt între ciocan şi nicovală. Ei vin în control pe baza unui ordin. De fapt, acest ordin este o încercare de şantaj, pentru că ei au posibilitatea legală să-ţi pună sechestru asiguratoriu. Ştiu foarte bine că toţi avem bănci şi muncitori pe care îi plătim. Oricum nu putem vinde fără ca inspectorii să ştie. Nu înţelegem de ce se pune acest sechestru. Până în 2008 nici nu ştiau de taxa aceasta. În plus, inspectorii fiscali sunt însărcinaţi şi cu stabilirea caracterului de continuitate. Persoanele controlate pot să îi dea în judecată pentru abuz în serviciu", atenţionează preşedintele APAF.
"Sechestrul este o măsură prevăzută de lege, dar în cazul acesta nu se aplică în mod corect. Inspectorii nici nu cunosc normele. De exemplu, toată toamna inspectorii fiscali mi-au spus că nu pot să deduc TVA la construcţiile realizate în anii anteriori, dar din luna februarie mi-au spun că am voie. Numai prin faptul că ne numesc
Multă încordare pentru câteva tranzacţii
Cei mai mulţi dintre membrii APAF au efectuat doar câteva tranzacţii, pentru care însă li s-a solicitat plata retroactivă a TVA. Astfel, doamna Andreea Făgăraş are de achitat taxa şi penalităţile pentru vânzarea unui singur teren în 2006, prin patru contracte de vânzare-cumpărare. Într-o situaţie similară este şi domnul Cristian Frâncu, cetăţean american de origine română, care la întoarcerea în ţară a achiziţionat două terenuri. Ulterior, a vândut două bucăţi în mai multe parcele, iar la sfârşitul anului 2009 inspectorii fiscali au efectuat un control inopinat la reşedinţa sa şi i-au solicitat plata retroactivă a TVA-ului. "De două luni viaţa mea este un coşmar. Legea nu iartă pe nimeni, s-ar putea ca pe viitor să fie vorba de altă taxă", avertizează domnul Frâncu.
Potrivit reprezentanţilor APAF iniţierea procedurilor de sechestru ar putea avea efecte nefaste şi asupra sistemului bancar. Deponenţii care au efectuat astfel de tranzacţii imobiliare ar putea să-şi retragă sume consistente datorită panicii generate. "Controalele nu au fost începute şi pentru tranzacţiile din perioada 2000-2004 deoarece oricum acestea s-au prescris. Nu ar avea cum să explice sumele care s-au pierdut în acest caz", argumentează domnul Kehayian.
Domnul Mihnea Bălescu, unul dintre proprietarii de terenuri de la vest de Bucureşti, semnalează şi demersurilor autorităţilor fiscale de a solicita plata TVA-ului inclusiv pentru tranzacţiile cu terenuri agricole intravilane, ca şi când acestea ar fi terenuri intravilane construibile. Inspectorii fiscali motivează că ar putea primi această destinaţie. "Aceasta înseamnă că orice om care deţine un teren intravilan arabil trebuie să plătească TVA. Cred că este vorba de milioane de oameni", atrage atenţia domnul Bălescu.
"Vrem să se respecte legea! Nu am vrea să ajungem în justiţie, dar dacă este nevoie sperăm să rezolvăm cu justiţia română. Cred că nu este bine pentru România să se ajungă la Curtea Europeană a Drepturilor Omului şi să spunem că suntem 200-300.000 de vânzători şi două milioane de cumpărători, consideraţi evazionişti de autorităţi", conchide domnul Garbis Kehaiyan.
Nu se respectă paşii pentru reîncadrare
Daniel Udrescu, expert contabil independent, argumentează că, potrivit Codului Fiscal, autorităţile fiscale pot reîncadra forma unei tranzacţii, din civil în comercial. Însă, în primul rând, trebuie să-i ofere persoanei în cauză baza de impunere. Aceasta are, de asemenea, dreptul să îşi exprime ulterior propriul punct de vedere. În plus, trebuie să se efectueze reîncadrarea în comercial. "Însă operaţiunea de reîncadrare din civil în comercial nu este clarificată în lege. Prin urmare, este de competenţa unui judecător să stabilească aceasta", consideră domnul Udrescu. Potrivit domniei sale, dacă autoritatea fiscală vrea să facă reîncadrarea, trebuie să-i dea contribuabilului un număr de înregistrare fiscală şi să îi comunice aceasta, după care contribuabilul poate depune o contestaţie. Toţi aceşti paşi ar trebui să fie urmaţi până la impunerea sechestrului.
Potrivit domnului Udrescu, nici plafonul minim de 35.000 de euro, de la care se porneşte taxarea, nu este aplicabil. În Codul Fiscal, până la acest plafon se aplică regimuri speciale de scutire pentru întreprinderi mici, nu pentru persoane fizice. De asemenea, dacă Fiscul a luat impozit de 3% pe tranzacţii, înseam-nă că a ştiut de acestea, prin urmare se ajunge la "o problemă de culpă comună". În plus, de vreme ce în Codul Fiscal există un articol prin care sunt reglementate tranzacţiile imobiliare din patrimoniul personal, autorităţile fiscale nu ar trebui să invoce articole adiacente, completează aceeaşi sursă.
"Oamenii controlaţi nu ar trebui să prezinte acte inspectorilor fără consilierea unui avocat sau expert contabil", este de părere domnul Daniel Udrescu.
