"2014 - un an negru în istoria construcţiilor civile şi industriale"

Interviu cu Marian Petre Miluţ, acţionarul majoritar al Prefab

"Pentru Prefab, rolul Bursei în ceea ce înseamnă flexibilitate la finanţare şi sprijin din partea investitorilor a fost aproape inexistent"

Reporter: Cum a evoluat piaţa materielelor de construcţii, anul trecut?

Marian Petre Miluţ: În 2014, acest sector a înregistrat una dintre cele mai mari căderi din ultimii 17 ani, chiar în lunile de vârf (iunie-august), de peste 20%. În aceste condiţii, putem să spunem că 2014 rămâne un an negru în istoria construcţiilor civile şi industriale din România, responsabil pentru această situaţie fiind în special Guvernul României, care nu a investit în infrastructură şi lucrări necesare unei bune funcţionări a economiei de piaţă. Problemele pe care le identificăm sunt atât structurale (şi aici ne referim la instituţii, birocraţie şi ineficienţă în luarea unor decizii care se impun cu celeritate), cât şi dimensionale, multe dintre lucrări înghesuindu-se în aceleaşi perioade ale anului, cu impact negativ asupra calităţii şi termenelor de realizare. S-a vorbit mult despre soluţiile posibile în sectorul construcţiilor şi materialelor de construcţii - plecând de la predictibilitate, nu numai anuală, dar şi multianuală, resurse financiare, legislaţie mai simplă şi fără ambiguităţi şi posibilităţi de interpretare care ar putea duce la corupţie şi tergiversare -, dar şi despre cele legate de stimularea creditării pentru populaţie, care să poată readuce în discuţii investiţiile imobiliare.

Reporter: În ce stadiu credeţi că a ajuns criza economică?

Marian Petre Miluţ: Putem spune că şi în România perioada de criză ar trebui să ia sfârşit. Din păcate, luptele politice şi instabilitatea în domeniul fiscal şi legislativ au făcut ca nici în acest sector să nu existe continuitate şi predictibilitate şi multe dintre lucrări să fie finalizate într-un timp foarte lung şi cu costuri absolut exagerate. Ar trebui ca, începând cu sfârşitul acestui an şi începutul lui 2016, să se înregistreze o cotitură în dezvoltarea şi repoziţionarea sectorului materialelor de construcţii şi a construcţiilor în general, ajutaţi şi de potenţialul de dezvoltare a României pentru următorii 5-10 ani, ţinând cont de stagnarea şi chiar de regresul din ultimii şapte ani. Despre o revigorare în domeniul construcţiilor nu putem discuta deocamdată, decât conjuctural, cererile fiind generate mai mult de sectorul privat sau de unii investitori ad-hoc, ori dezvoltatori pe o piaţă care ar trebui să fie ocupată (office building-uri, mall-uri, super- şi hyper-marketuri etc.). Din păcate, domeniul infrastructurii şi al construcţiilor industriale rămân doar o opţiune pentru orice guvern (adică la stadiul de proiect). Raportul dintre cerere şi ofertă începe să se egalizeze, dar, din păcate, nu prin creşterea cererii, ci prin diminuarea ofertei, generând faliment şi insolvenţă, multe dintre companiile din domeniu închizându-şi porţile în ultimii 6-7 ani, cu consecinţele de rigoare.

Evident că, în noua situaţie, cei care au rămas în piaţă ca potenţiali producători şi ofertanţi, trebuie să facă faţă unei noi competiţii cu cei mai mari jucători din domeniu veniţi în România că la un El Dorado şi care practică toate metodele de a se impune pe o piaţă sufocată de taxe şi impozite pentru producători. Astfel, s-a ajuns să luăm fier din Spania şi Portugalia, ciment şi var din Bulgaria şi tot felul de produse pentru finisaje din cele mai îndepărtate colţuri ale Europei, România fiind o bună piaţă de desfacere pentru producătorii din ţările dezvoltate care beneficiază de un suport real din partea guvernelor lor, atât pentru producţie, cât şi pentru export. Să nu uităm că încă sunt produse (cum ar fi ciment şi var) utilizate în procesul de producţie de către companii care plătesc TVA, în vreme ce, dacă respectivele materii prime sunt importate, TVA este plătită abia la facturarea produsului. De aici pot apărea şi elemente de evaziune şi corupţie, pentru că 24%, cât este TVA, face diferenţa în cash-flow-ul oricărei companii.

Reporter: În aceste condiţii, ce investiţii derulează Prefab?

Marian Petre Miluţ: Prefab, chiar şi în anii de criză, a investit foarte mult, devenind producător de energie în 2013 şi lansând produse mai suple şi cu consumuri optimizate de materie primă. Toate s-au făcut urmare a colaborării cu instituţii de proiectare şi laboratoare abilitate pentru încercări complexe. Dar cel mai important lucru în toţi aceşti 17 ani de la privatizare este că toate produsele Prefab au rămas în portofoliu şi au fost îmbunătăţite din punct de vedere calitativ. Deci, investiţiile realizate nu numai în anul trecut, ci şi în ultimii şase ani, au fost extrem de complexe şi au privit aproape toate compartimentele productive ale companiei, în special BCA, prefabricate şi tuburi.

Reporter: Cum a încheiat compania anul 2014?

Marian Petre Miluţ: Anul trecut a fost unul de referinţă, în sens negativ, pentru Prefab, ajungând să oprim compania în mijlocul verii timp de o lună, ceea ce a dus la deteriorarea bugetului de venituri şi cheltuieli şi, implicit, a cifrei de afaceri. Pentru anul în curs estimăm o creştere importantă, necuantificabilă la această dată, cu certitudine generată atât de vremea mai favorabilă din primul trimestru, cât şi de factorii conjucturali care ne-au dat posibilitatea să pornim mai devreme capacităţile de producţie. Sperăm ca în acest an Prefab să facă o cotitură şi să plece pe un nou drum, de revenire la cifrele din 2007-2008. Din păcate, atunci când vorbim de finanţări - şi Prefab este listată pe prima categorie la BVB -, constatăm că nu există niciun avantaj că suntem pe Bursa de la Bucureşti, transparenţa maximă şi deschiderea în prezentarea companiei neaducând niciun beneficiu.

Cu alte cuvinte, rolul Bursei în ceea ce înseamnă flexibilitate la finanţare şi sprijin din partea investitorilor a fost aproape inexistent. Modificările de structură, cum ar fi desfiinţarea RASDAQ şi înfiinţarea platformei AeRO, nu vor aduce schimbări majore, iar legislaţia a evoluat în sensul unei birocratizări şi mai mari şi a unor impuneri şi mai drastice pentru companiile listate pe Bursă, fără vreun beneficiu concret. Ba mai mult, suntem ţinuţi în declaraţiile noastre şi suntem obligaţi ca orice ieşire publică s-o facem mai întâi cunoscută Bursei şi ASF, ceea ce se va întâmpla şi cu acest interviu, care va fi dat mai întâi Bursei şi ASF şi apoi publicului larg.

Credem că Bursa trebuie să joace alt rol decât acela de a restricţiona comunicarea şi a interpreta în sens negativ (informaţie privilegiată) punerea în piaţă a unor puncte de vedere care oricum nu modifică cu nimic apetitul cumpărătorului pentru acţiunile companiilor româneşti. Cu toţii sperăm, însă, în anumite schimbări în perioada următoare, atât din punct de vedere politic, cât şi din punct de vedere structural şi economic, care să ducă România pe un alt loc decât este astăzi în Europa, pentru că potenţial există!

Reporter: Mulţumesc!