Cea mai importantă componentă a revitalizării zonelor urbane degradate la nivel global este implicarea sectorului privat, arată un raport publicat astăzi de Banca Mondială şi Facilitatea de Consultanţă pentru Infrastructură Publică-Privată (PPIAF), în cadrul Summitului Oraşelor Lumii ce are loc la Singapore în cursul acestei săptămâni.
"Proiectele de regenerare urbană sunt rareori implementate exclusiv de către sectorul privat. Sunt necesare resurse financiare masive pe care majoritatea oraşelor nu le pot obţine. Participarea sectorului privat este un factor critic pentru a determina dacă programul de regenerare este unul de succes - programe ce creează zone urbane unde cetăţenii pot trăi, lucra şi prospera", a afirmat Ede Ijjasz-Vasquez, Director Senior al Departamentului Social, Urban, Rural şi Adaptare Globală al Băncii Mondiale.
Fiecare oraş are porţiuni de teren slab utilizate sau zone urbane defavorizate, majoritatea dintre acestea fiind adesea rezultatul schimbărilor la nivelul creşterii urbane şi gradului de productivitate. În ţările în curs de dezvoltare, care absorb 90% din creşterea populaţiei urbane, zonele din vecinătatea centrelor urbane sunt locuite de către un număr din ce în ce mai mare de cetăţeni săraci şi vulnerabili. Aceste zone marginalizează şi exclud rezidenţii, iar pe termen lung acestea pot avea un efect negativ asupra mobilităţii verticale a acestora, se arată într-un comunicat de presă al Băncii Mondiale.
Raportul intitulat "Regenerarea terenului urban: Ghidul specialistului pentru mobilizarea investiţiilor private" analizează programele de regenerare urbană din opt mari oraşe ale lumii - Ahmedabad, Buenos Aires, Johannesburg, Santiago, Singapore, Seul, Shanghai, şi Washington DC - documentând aspectele cu care s-au confruntat acestea în vederea abordării provocărilor majore în acest domeniu.
Pornind de la experienţa oraşelor din diferite regiuni ale lumii, raportul examinează proiectele pentru zonele centrale ale oraşelor, fostele zone industriale sau comerciale, porturi, zonele de coastă şi cartierele istorice. Deşi cazurile variază din multe puncte de vedere, ceea ce acestea au în comun este o implicare semnificativă a sectorului privat în regenerarea şi reabilitarea zonelor urbane aflate în proces de degradare.
Raportul evidenţiază politicile şi instrumentele financiare de succes din fiecare oraş studiu de caz şi evidenţiază aspectele şi provocările cu care s-a confruntat oraşul în cadrul procesului. Acesta identifică patru etape diferite ale regenerării urbane de succes: definirea, planificarea, finanţarea şi implementarea. Fiecare etapă include un set de mecanisme unice pe care guvernele locale le pot utiliza pentru a proiecta în mod sistematic un proces de regenerare.
De exemplu, în oraşul Singapore, râul Singapore poluat nu a mai fost utilizat pentru activităţile de comerţ, deoarece porturile dedicate containerelor de dimensiuni mari au câştigat în importanţă.
"Guvernele locale pot utiliza informaţiile colectate în prezentul raport pentru a începe inversarea procesului de degradare economică, socială şi fizică din zonele urbane, orientând-se către dezvoltarea durabilă şi inclusivă a oraşelor", a spus autoarea raportului, Rana Amirtahmasebi.
Totuşi, nu există o abordare general valabilă atunci când vine vorba de soluţii pentru zonele în declin din oraşe. Raportul subliniază faptul că, deşi instrumentele prezentate în raport au avut un succes în multe oraşe la nivel global, nu există o soluţie aplicabilă în mod universal în toate oraşele şi în toate situaţiile. Raportul subliniază, totodată, faptul că alături de leadership-ul politic puternic, orice oraş poate începe procesul de regenerare urbană, însă aplicarea cu succes a aspectelor de amenajare teritorială şi utilizare a instrumentelor de finanţare depinde de existenţa unor sisteme de zonare la nivel urban şi impozitare a proprietăţii private.
