Case care nu mai plângGhidul de reabilitare Case Care Nu mai Plâng. Între provocare şi necesitate

Loredana Brumă, preşedinte Asociaţia Rhabillage

În urma studiului realizat în cadrul proiectului Case Care Nu mai Plâng, în anul 2010, la nivelul Bucureştiului, au rezultat 300 de clădiri reabilitate, relativ, corect, dintre care doar 20 ce pot sta drept modele de bună practică în acest domeniu. De cealaltă parte, există peste 4000 de case care plâng, construcţii degradate, demolate sau în curs de demolare, monumente istorice, clădiri din zone protejate sau simple construcţii cu valoare arhitecturală şi istorică pentru oraş şi peste 400 de clădiri asupra cărora s-a intervenit într-o manieră necorespunzătoare, fiindu-le afectată iremediabil identitatea. Proporţional, această situaţie este similară şi în celelalte oraşe importante din ţară.

Principalele şi cele mai frecvente greşeli observate în reabilitarea acestor imobile sunt lipsa identificării şi punerii în valoare a elementelor ce ţin de specificul construcţiei, aplicarea unor finisaje peste straturile existente, fără o pregătire în prealabil a suprafeţei suport, utilizarea de materiale necorespunzătoare pentru finisaje, faţadă şi/ sau acoperiş, îndepărtarea decoraţiilor originale în urma intervenţiilor de la nivelul faţadelor, înlocuirea lor cu imitaţii care nu reflectă identitatea construcţiei şi schimbarea tâmplăriei tradiţionale cu modele contemporane, independent de structura iniţială a ferestrei.

La nivel de ansamblu, s-a constatat absenţa unor politici coerente de dezvoltare urbană durabilă, în sensul integrării noilor programe în funcţie de patrimoniul existent. Comunitatea extra-profesională nu are acces la informaţii complete cu privire la implicaţiile unui demers corect de reabilitare, iar specialiştii şi administraţia locală nu au la îndemână repere de bună calitate care să sprijine abordarea unor soluţii corecte.

Pornind de la analiza acestei stări de fapt, a fost considerată oportună lansarea pe piaţa românească de tipărituri de arhitectură a unui produs care să vină atât în sprijinul comunităţii locale, prin prezentarea detaliată, cu studii de caz, a principalelor aspecte de luat în considerare în reabilitarea patrimoniului arhitectural, cât şi în folosul conceptorilor de proiecte, programe şi politici, în vederea stabilirii unor repere de bună calitate.

Prin conţinutul său şi prin obiectivele urmărite, proiectul îşi propune să contribuie la sensibilizarea şi informarea publicului asupra problemelor, disfuncţionalităţilor şi tendinţelor care apar în dezvoltarea oraşului, precum şi să sprijine fundamentarea unor politici de dezvoltare urbană în raport cu patrimoniul arhitectural existent, bazate pe un dialog cu reprezentanţii comunităţii locale.

În anul 2011, a fost realizată o primă versiune a ghidului, publicată online, pe site-ul dedicat proiectului: www.casecarenumaiplang.ro. Realizat sub forma unui draft de dezvoltat ulterior în baza feedback-ului obţinut, documentul a oferit informaţii cu privire la cadrul legislativ actual, naţional şi internaţional, tipuri de intervenţie, ce au fost prezentate pe fondul a 6 studii de caz, posibile surse de finanţare şi modele europene de reabilitare, fiind detaliat cazul Bruxelles-ului, cu programul de dezvoltare integrată Les contrats des quartiers.

De o parte, s-au situat sugestiile legate de partea educaţională, de sensibilizare în analiza premergătoare intervenţiilor: cum sunt identificate caracteristicile unui loc, activităţile specifice, poveşti memorabile, detalii istorice şi peisaj ambiental, ce trebuie să rămână şi ce poate să dispară pentru a lăsa loc noului. Multe dintre răspunsurile primite au pus mare accent pe necesitatea prezentării unor exemple concrete şi detaliate pentru fiecare capitol. În ceea ce priveşte cadrul legislativ sau cel legat de sursele de finanţare, s-a dorit abordarea soluţiilor neconvenţionale, ce trec dincolo de clişeele accesibile la o primă documentare. De asemenea, de mare importanţă au fost considerate existenţa unei liste cu firmele şi meşterii care lucrează în tehnică tradiţională, cu materiale specifice restau­rărilor şi a bugetelor orien­tative pentru fiecare lucrare în parte.

După experienţa sondajului realizat, structura ghidului a fost modificată, în prezent ea urmând a cuprinde, printre altele, un capitol introductiv, privind analiza contextului asupra căruia se intervine. Pornind de la încadrarea subiectului în peisaj şi analiza a ceea ce este caracteristic cadrului respectiv şi până la mici amănunte ce amintesc de istoria locului, această parte din ghid are ca scop sensiblizarea intervenienţilor şi încurajarea lor în a căuta strategia cea mai potrivită de valorificare a potenţialului existent.

O parte foarte importantă va fi dedicată cadrului legislativ. Care sunt procedurile de clasare şi declasare, ce avantaje şi dezavantaje apar în lucrul cu monumentele? Ce reprezintă zonele protejate, ce restricţii implică? Cum pot deveni aceste restricţii oportunităţi de dezvoltare durabilă? În acelaşi context, urmează a fi prezentate posibilele surse de finanţare pentru un caz sau altul şi detalii legate de birocraţie şi accesibilitate.

Tehnicile sustenabile de restaurare şi reabilitare, încă vag cunoscute publicului român, vor fi detaliate ţinând cont de importanţa utilizării materialelor şi a soluţiilor constructive potrivite. Pentru această componentă, o listă a companiilor producătoare de materiale tradiţionale, sisteme de izolaţie specifice şi componente constructive, precum şi a meşterilor locali va fi inclusă în lucrare.

Referitor la modelele de bună practică, dat fiind interesul crescut, manifestat în ultimii ani, pentru investiţiile în mediul rural, vor fi prezentate câteva reabilitări din această zonă. Fie ele restaurări tradiţionale, reconversii sau modernizări, ele prezintă multitudinea posibilităţilor existente, ţinând cont de păstrarea specificului local. În aceeaşi categorie sunt incluse şi câteva exemple alternative de revitalizare anterioară restaurării, o strategie de accelerare a procesului, prin desfăşurarea unor activităţi culturale în imobilul degradat menite a-i creşte importanţa ca reper local, în vederea atragerii de resurse pentru reabilitarea propriu-zisă.

La nivel de programe şi politici publice, vor fi abordate studii de caz, din ţări precum Franţa, Marea Britanie, Cehia şi Italia, luând în considerare subiecte ce pot fi preluate parţial sau în totalitate spre a fi aplicate în România.

Documentarea privind conţinutul Ghidului este în curs de finalizare, în prezent lucrându-se în special la contactarea partenerilor şi sponsorilor pentru tipărirea lucrării în condiţii optime şi distribuirea cât mai eficientă a exemplarelor, care vor fi destinate atât administraţiilor locale din principalele oraşe din ţară, bibliotecilor naţionale şi ale universităţilor de specialitate, cât şi publicului larg, principala ţintă în acest proiect. Fondurile strânse din vânzarea cărţii vor fi direcţionate înspre casa Floru, monument istoric de clasă B, din Bucureşti, în vederea restaurării şi reabilitării. Asociaţia s-a alăturat acestui demers cu scopul realizării unui model concret de restaurare bazat în totalitate pe implicare socială.

Pornind de la ideea de "a face ceva pentru patrimoniul românesc", lansată în urmă cu 6 ani, echipa "case care plâng", devenită mai târziu Asociaţia Rhabillage, a crescut în spiritul promovării moştenirii arhitecturale în mediul extra-profesional. Tipărirea Ghidului de Reabilitare Case Care Nu mai Plâng este o concluzie firească a unui lung proces de documentare desfăşurat de peste 60 de colaboratori care s-au alăturat de-a lungul timpului voluntar acestei cauze. Necesitatea lucrării a fost confirmată de susţinerea constantă a peste o mie de prieteni, specialişti, mass-media, administratori, oameni resposabili conştienţi de importanţa prezervării patrimoniului existent ca bază pentru o dezvoltare urbană sănătoasă. Provocarea este a noastră, a tuturor, pentru că, după cum spune motto-ul organizaţiei, "Atât timp cât privim case, le construim şi locuim în ele, arhitectura este un subiect ce ne priveşte pe toţi!".

Mai multe informaţii despre acţiunile Asociaţiei Rhabillage şi desfăşurarea activităţilor sunt disponibile pe site-urile www.casecareplang.ro şi www.casecarenumaiplang.ro.