Clădiri "aproape zero-energie" în România: se poate?

Dr. Bogdan Atanasiu, senior expert în eficienţă energetică, Institutul European pentru Performanţa Clădirilor, Bruxelles

Dr. Horia Petran, INCD URBAN-INCERC - Sucursala INCERC Bucureşti, Secţia Performanţe energetice ale construcţiilor durabile, România

Directiva europeană pentru performanţa energetică a clădirilor (recast EPBD, 2010/31/EU) cere statelor membre să construiască numai clădiri "aproape zero-energie" începând cu 31 decembrie 2020. În mod exemplar, clădirile administraţiei publice trebuie să se conformeze acestei prevederi cu doi ani înainte, respectiv începând cu anul 2019. Pentru a realiza acest obiectiv, fiecare stat membru UE trebuie să detalieze la nivel naţional definirea clădirilor aproape zero-energie şi să elaboreze foaia de parcurs pentru o implementare efectivă. În 2012 toate ţările membre UE trebuie să transpună această directivă în legislaţia naţională urmând ca în prima parte a anului viitor să pună în practică cerinţele directivei europene, inclusiv cele referitoare la implementarea clădirilor aproape zero-energie.

Conform definiţiei din Directiva europeană, o clădire aproape zero-energie are o performanţă energetică ridicată, respectiv un consum "aproape zero" de energie pentru satisfacerea necesarului de încălzire, răcire, ventilare, apă caldă de consum şi, în cazul clădirilor non-rezidenţiale, pentru iluminat interior. Conform directivei, acest consum redus de energie trebuie realizat prin îmbunătăţirea semnificativă a eficienţei energetice a clădirii şi a echipamentelor aferente şi prin alimentarea unui procent important al necesarului de energie din surse regenerabile, preferabil integrate în clădire sau instalate în vecinătatea acestora.

Pentru a susţine eforturile autorităţilor naţionale, BPIE are în curs de finalizare un studiu care analizează diferite opţiuni de clădiri aproape zero-energie în România propunând definiţii posibile şi o foaie de parcurs pentru punerea în practică până în 2020.

Scopul acestui studiu este să ofere o opinie independentă care să conducă la adoptarea unor soluţii realiste dar în acelaşi timp ambiţioase şi care să genereze maximum de beneficii pentru societate şi viitorii proprietari de clădiri. Mai presus de obligaţia de a pune în practică cerinţele europene, trebuie să încercăm să evaluam cât mai exact situaţia actuală, de ce e nevoie să o schimbăm şi, mai ales, care ar fi avantajele pentru noi şi cum le-am putea maximiza efectele pozitive.

Studiul, elaborat de către BPIE în parteneriat cu Ecofys Germania şi dr. Horia Petran de la URBAN-INCERC România, este bazat pe o analiză preliminară a situaţiei practicilor din construcţii, preţurile orientative pentru materiale de construcţii şi tehnologii de utilizare a surselor regenerabile de energie, cadrul legislativ şi măsurile suport existente pentru creşterea performanţei energetice a clădirilor. Pe baza acestei evaluări a stării de fapt, au fost definite clădiri de referinţă care să reflecte cât mai fidel practicile actuale din construcţii, considerate reprezentative pentru trei tipuri de clădiri: case uni-familiale, blocuri de locuinţe şi clădiri de birouri. Aceste clădiri - referinţă au fost mai apoi simulate în diverse variante îmbunătăţite de izolare termică şi instalaţii aferente clădirilor. Pe baza rezultatelor acestei simulări au fost definite niveluri posibile pentru clădirile aproape zero-energie şi o potenţială foaie de parcurs până în 2020.

Deoarece studiul nu este încă publicat, în acest articol se prezintă doar evaluarea situaţiei actuale şi impactul macro-economic al ridicării standardelor în construcţii prin trecerea la clădiri cu performanţă energetică ridicată. Definiţiile potenţiale ale clădirilor aproape zero-energie pentru România şi foaia de parcurs recomandată prin studiul BPIE vor fi prezentate într-un articol viitor.

Situaţia clădirilor noi din România

În segmentul rezidenţial, conform INS, rata de construcţie de noi locuinţe este de aproximativ 0,64% (ca valoare medie în ultimii cinci ani), dar nu există o dezagregare a acestei rate pe subtipuri de clădiri (uni- şi multi- familiale, individuale sau înşiruite etc.).

Conform tendinţei din ultima decadă, rata de construcţie de clădiri de birouri este mai ridicată în sectorul non-rezidenţial atingând şi niveluri de circa 10% anual. Această dinamică ridicată este explicată de nevoia de spaţii de birouri noi în sectorul serviciilor aflat în plină expansiune în România şi este de aşteptat să scadă odată cu maturizarea acestui sector. Criza economică a anticipat însă acest moment şi a afectat puternic sectorul construcţiilor de clădiri reducând ritmul de creştere la aproximativ 2,5% în 2011.

Principalii investitori în sectorul clădirilor sunt cei privaţi, 90% dintre clădirile rezidenţiale şi mai mult de 98% dintre clădirile non-rezidenţiale finalizate în ultimii 6 ani fiind finanţate de către aceştia.

Date referitor la numărul de clădiri nou construite în România, pe categorii de clădiri, sunt dificil de găsit. Mai mult, datele preliminare ale recensământului din 2011 publicate de către INS prezintă diferenţe semnificative faţă de recensământul din 2001 şi care nu au neapărat o explicaţie în evoluţia firească pe o perioadă de 10 ani. Este de aşteptat ca aceste date preliminare să fie verificate şi ajustate ulterior, dar pentru a avea o imagine realistă a sectorului clădirilor din România este necesar să se diversifice colectarea de date şi să se ridice calitatea acestui proces, cu referire la clădirile din sectorul nerezidenţial şi la utilizarea energiei din surse regenerabile în clădiri. În plus, ar fi extrem de utilă crearea unei baze de date naţională a clădirilor prin integrarea datelor statistice cu alte informaţii despre clădiri care există în diverse registre sau baze de date (de ex. cadastru, certificate energetice, impozitare) şi în responsabilitatea diverselor autorităţi.

Reglementările tehnice şi practica în construcţii

Spre deosebire de multe alte ţări europene, în România reglementările tehnice în construcţii stabilesc cerinţe numai pentru construcţiile noi şi nu se prevăd cerinţe de performanţă energetică minime pentru construcţii noi şi renovarea clădirilor existente aşa cum cere directiva europeană pentru performanţa energetică a clădirilor, respectiv prin indicatori de consum de energie finală sau primară. Totuşi, cadrul de reglementări din România conţine cerinţe minime pentru componentele exterioare ale clădirii (pereţi, ferestre, acoperiş, pardoseală) şi un coeficient global de izolare termică a clădirii (G) care este impus în funcţie de numărul de etaje ale clădirii şi în funcţie de raportul dintre aria anvelopei şi volumul total al clădirii.

În acest moment în România nu există programe susţinute care să ofere suport financiar celor care construiesc clădiri la standarde de performanţă energetică foarte ridicată.

Reglementările tehnice din România nu stabilesc cerinţe minime privind utilizarea energiei din surse renegerabile, însă este de aşteptat ca aceasta să se întâmple în următorii ani deoarece este o cerinţă specifică a directivei pentru promovarea utilizării energiei produse din surse regenerabile (Articolul 13 din Directiva 28/2009/EC).

Utilizarea surselor regenerabile de energie nu este încă o practică obişnuită în România. Cele mai frecvent utilizate tehnologii regenerabile în clădirile din România sunt sistemele termice solare cu captatoare plane sau cu tuburi vidate. În mediul rural majoritatea caselor sunt încă încălzite pe bază de biomasă lemnoasă, dar eficienţa utilizării acesteia este foarte redusă, reprezentând mai degrabă o consecinţă a sub-dezvoltării zonale. Mai presus de toate, utilizarea biomasei lemnoase nu se realizează în mod regenerabil şi durabil, o mare parte din consumul acesteia fiind neînregistrat legal şi fiind acoperit din tăieri ilegale din patrimoniul natural forestier.

Casa Verde este principalul program - suport, coordonat de către Ministerul Mediului şi Pădurilor, care sprijină utilizarea energiei curate în clădiri rezidenţiale şi publice. Însă bugetul programului este mult sub necesarul stimulării corespunzătoare a pieţei şi este lipsit de predictibilitate pe termen lung având un buget extrem de fluctuant de la un an la altul.

Conform rezultatelor analizei de piaţă şi simulărilor efectuate în cadrul studiului BPIE, clădirile nou construite în România au o performanţă energetică superioară celor ce se construiau în trecut. Cu toate acestea, există un potenţial mare de a reduce şi mai mult consumul de energie al clădirilor noi prin creşterea gradului de izolare termică, prin utilizarea pe scară mai largă a energiei din surse regenerabile şi, nu în ultimul rând, prin îmbunătăţirea conformării clădirii şi a calităţii execuţiei. Clădirile de referinţă definite în cadrul studiului ca reprezentative pentru construcţiile noi indică niveluri de consum de energie şi de emisii de carbon asociate încă ridicate (Tabelul 1), departe de dezideratul de "aproape zero energie".

Beneficiile estimate ale introducerii clădirilor aproape zero-energie în România

Investiţiile în construirea de clădiri cu consum de energie extrem de scăzut este rentabilă în timp şi are un impact semnificativ nu numai la nivel privat, ci şi la nivelul societăţii, contribuind în mod direct la creşterea securităţii energetice şi reducerea dependenţei de importuri de combustibili fosili, la protecţia mediului, la creşterea calităţii vieţii, la dezvoltarea economică şi prin creare de noi locuri de muncă în construcţii, dar şi în industriile materialelor de construcţii şi de echipamente eficiente energetic şi de utilizare a surselor regenerabile. În ciuda faptului că o clădire cu consum redus de energie presupune costuri de investiţie mai ridicate, acestea se amortizează în timp (pe durata de utilizare a clădirii) şi generează multiple beneficii pentru proprietarii de clădiri, locatari, sectorul construcţiilor, bugetul public şi pentru societate la nivel general. Aceste beneficii sunt:

- Calitate a vieţii mult mai ridicată în clădirile "aproape zero-energie" faţă de cea în clădirile construite conform practicilor actuale: confort termic ridicat, calitate ridicată a aerului în interior, nivel de zgomot redus, un mediu interior mai sănătos.

- O proiectare adecvată şi execuţia de calitate a lucrărilor în construcţii pot genera economii de costuri în faza de realizare a clădirii .

- Beneficii de mediu prin reducerea emisiilor de CO2 în sectorul clădirilor şi, indirect, a emisiilor asociate exploatării şi transportului combustibililor pentru generarea energiei economisite.

- Beneficii directe pentru proprietarii şi chiriaşii clădirilor prin reducerea semnificativă a facturii la energie pe toată durata de viaţă a clădirii, prin reducerea dependenţei de creşterile de preţ la energie şi de fluctuaţiile temperaturilor exterioare, creşterea valorii de piaţă a clădirii.

- Beneficii macroeconomice: dezvoltarea industriilor producătoare de tehnologii şi materiale şi a sectorului de construcţii prin deschiderea pieţei naţionale către produse eficiente şi de utilizare a surselor regenerabile, crearea de noi locuri de muncă, creşterea securităţii naţionale prin reducerea consumului energetic şi, implicit, a dependenţei de importuri de energie.

Studiul BPIE prezintă o analiză generală a efectelor macroeconomice rezultate prin trecerea la clădiri aproape zero-energie în România. Până în 2050, această transformare va conduce la reducerea a aproximativ 40TWh (40 milioane MWh) cumulaţi în consumul de energie al clădirilor nou construite, a aproximativ 6,8 milioane tone de CO2, va atrage investiţii suplimentare de circa 50-100 milioane euro şi va genera între 800-1800 noi locuri de muncă numai în sectorul construcţiilor de clădiri.

Toate acestea beneficii pot fi însă atinse numai cu condiţia unor măsuri hotărâte în crearea unui cadru legislativ corespunzător care să impună standarde mai ambiţioase, cu măsuri suport pentru compensarea investiţiei iniţiale şi pentru sprijinirea surselor regenerabile şi cu măsuri complementare, precum sprijinirea creşterii calificării forţei de muncă prin introducerea de cicluri educaţionale şi de pregătire, prin susţinerea cercetării în domeniu şi prin susţinerea dezvoltării la nivel naţional a industriei producătoare de materiale eficiente energetic şi de utilizare a surselor regenerabile de energie.