Clădirile şi consumul de energie

Prof. dr. ing. Aureliu Leca, Universitatea "Politehnica" Bucureşti, director executiv al Asociaţiei Române pentru Promovarea Eficienţei Energetice

Clădirile reprezintă cel mai important consumator final de energie. Conform Eurostat (2008), structura consumului final de energie în Uniunea Europeană a fost pentru clădiri 37,3 %, industrie 30,7 %, transport 32,0 %. Doi ani mai târziu, Directiva 2010/31/UE evaluează clădirile responsabile pentru 40 % din totalul consumului de energie din Uniune.

În România, 37 % din numărul total de locuinţe (respectiv circa 3 milioane de apartamente) sunt în clădiri de locuit multietajate (circa 80.600 blocuri), cu circa 7 milioane de locatari, proiectate şi construite pentru a fi racordate la sisteme de încălzire centralizată.

Pentru locuinţa medie de 37,5 mp, ocupată de 2,6 persoane, consumul mediu anual de energie termică pe familie este de 7-8 Gcal.

În clădirile de locuit multietajate, consumul specific de energie termică este în medie de 250-300 kWh/(mp.an), iar pierderile de energie cuprinse între 15 % (cele mai eficiente construcţii) şi 40 % (cele mai puţin eficiente).

Ca o constatare generală, în România energetica oraşelor a fost desconsiderată şi, din nefericire, nu există o strategie naţională efectivă a alimentării cu energie termică a localităţilor. Sistemele de alimentare centralizată cu energie termică (SACET) au astăzi dificultăţi majore tehnice, economice, sociale şi de impact de mediu. SACET reprezintă un sector necoordonat, cu responsabilităţi împărţite între patru ministere (Ministerul Administraţiei şi Internelor, Ministerul Economiei, Ministerul Muncii şi Protecţiei Sociale, Ministerul Mediului) şi două autorităţi de reglementare (ANRE, ANRSC). După 1989, acest sector a fost tratat cu o soluţie simplistă: sistem bazat pe subvenţii de la bugetul central de până la 45 % pentru combustibilul de încălzire şi pe măsuri de protecţie socială.

Protecţie socială prin reducerea preţului energiei şi combustibilului

O decizie care s-a dovedit greşită pe termen lung a fost aceea de a se face protecţie socială prin reducerea preţului energiei şi combustibilului, ceea ce a produs acumularea unor datorii mari la nivelul furnizorilor de energie prin neacoperirea costurilor.

În fine, se consideră că nediferenţierea preţului gazelor naturale la SACET şi la consumatorii individuali a produs, şi cu încurajare oficială, debranşarea a circa 50 % din consumatori de la încălzirea centralizată în favoarea încălzirii individuale.

În aceste condiţii, total opuse politicii Uniunii Europene, SACET în România este astăzi un sistem falimentar în marea majoritate a localităţilor (dacă erau 251 de operatori în 1990, în prezent mai exista circa 80 operatori, majoritatea în faliment).

Un aspect esenţial îl reprezintă capacitatea de plată a facturilor de energie termică de către locatari. Dacă în Uniunea Europeană "sărăcia energetică" (respectiv, procentul din venitul unei familii pentru asigurarea unor condiţii de confort decent energetic) este de circa 20 %, în România valoarea este de 50 % (veniturile lunare sunt de peste 2000 lei pentru 16 % din populaţie, între 1000 şi 2000 lei pentru 34 % şi sub 1000 lei pentru 50 %).

Recenta anulare a subvenţiilor la combustibilul pentru încălzire a mărit cu 30-50 % preţul şi factura de încălzire la valori foarte greu de suportat.

Se conturează pentru deceniile următoare mediul ca singur element de control al dezvoltării societăţii

Energetica clădirilor este reconsiderată fundamental în contextul evoluţiei problemelor de mediu din ultimii 30-35 de ani. Acestea s-au schimbat succesiv de la poluare ambientală la influenţa gazelor cu efect de seră (GES), apoi la încălzire globală şi, în continuare, schimbări climatice, pentru ca în ultimul timp să vorbim despre catastrofe ecologice.

Ca urmare, abordarea generală şi reglementările s-au schimbat în mod decisiv, mai ales după 1985; dacă la început preocupările erau exclusiv pentru problemele legate de energie, a apărut dihotomia energie-mediu, care în zilele noastre s-a transformat în mediu-energie, dar deja se conturează pentru deceniile următoare mediul ca singur element de control al dezvoltării societăţii.

S-a ajuns la concluzia că temperatura Pământului nu trebuie să crească cu mai mult de 2 grade Celsius faţă de anii 1900, când temperatura medie a Pământului era de 14 grade Celsius. Astăzi, aceasta valoare este de 15 grade şi este deja o preocupare generală pentru a limita aceasta creştere. Cauza principală a încălzirii globale o constituie emisiile de GES, în special CO2 , provenite din activităţile energetice şi industriale. Costurile economice ale schimbărilor climatice au fost evaluate de Raportul Stern (2006) la pagube de 5 - 20% pe an din PIB-ul global, dacă nu se iau măsuri de limitare a emisiilor de GES şi la costuri de 1% din PIB pe an, dacă se iau măsuri de stabilizare a emisiilor.

Uniunea Europeană s-a angajat ferm ca lider global în această acţiune, elaborând în ultimii şase ani un număr de documente definitorii de politică în domeniul energiei şi mediului: "O strategie integrată pentru energie şi schimbări climatice" (2007), Pachetul de directive (2009) cu obiectivele 20-20-20 pentru orizontul 2020 (limitarea încălzirii globale la maximum 2 grade Celsius faţă de anii 1900, reducerea emisiilor de GES cu 20%, creşterea eficienţei energetice cu 20 %, creşterea utilizării surselor regenerabile de energie - SRE, cu 20 %), Strategia "Europa 2020", directiva pentru eficientizarea energetică a clădirilor (2010), o nouă directivă pentru eficienţa energetică (care promovează cogenerarea eficientă şi o nouă generaţie de servicii energetice), Pachetul 3-Energie, Roadmap 2050 (reducerea emisiilor de CO2 cu 85-90 %). Toate aceste reglementări sunt obligatorii pentru toate statele membre şi emisă legislaţia naţională de conformare.

În acest context, consumul de energie al clădirilor existente şi noi trebuie redus continuu prin măsuri ferme. Ca exemplu, articolul 6 din Directiva 2010/31/UE recomandă, în ordine, următoarele soluţii de alimentare cu energie a clădirilor noi:

- sisteme descentralizate bazate pe SRE;

- cogenerare;

- sisteme centralizate/de bloc bazate integral sau parţial pe SRE;

- pompe de căldură.

Energetica clădirilor va trebui abordată în mod obligatoriu în perspectiva evoluţiei mărimii şi suportabilităţii facturilor de energie, ţinând seama de: creşterea preţului combustibililor şi energiei, reducerea subvenţiilor locale pentru energie, reducerea gradată a preţurilor reglementate, preţ diferenţiat al gazelor naturale pentru diverşi utilizatori.

Ca direcţii de dezvoltare şi investiţii în domeniul clădirilor se conturează: folosirea tehnologiilor de utilizare a SRE (solar, geotermal, biomasă), izolare termică de calitate şi instalaţii interioare performante, racordarea clădirilor la reţelele de încălzire centralizată cu cogenerare de înaltă eficienţă etc.

Asociaţia Română pentru Promovarea Eficienţei Energetice (ARPEE)

Un grup de zece firme private din România a avut iniţiativa înfiinţării ARPEE ca organizaţie profesională, ştiinţifică, neguvernamentală, non-profit, apolitică, autonomă, fără scopuri patrimoniale, în conformitate cu legislaţia română.

Membrii fondatori ai ARPEE sunt: ABB România, Alstom Infrastructure România, Dalkia, Elcomex IEA, EnergoBit Group, GdF Suez România, General Electric Energy România, Lafarge România , OMV Petrom, PricewaterhouseCoopers Management Consultants România.

Domeniul de activitate al ARPEE cuprinde: a) afirmarea eficienţei energetice şi a economiei de energie ca priorităţi cheie ale strategiei energie-mediu a României; b) promovarea eficienţei energetice şi economiei de energie pe întregul lanţ energetic, de la resurse la utilizarea energiei; c) reducerea dependenţei energetice a României; d) eficienţa energetică - factor decisiv în combaterea schimbărilor climatice şi încălzirii globale; e) eficienţa energetică - contribuţie semnificativă la creşterea competitivităţii economice, la crearea de locuri de muncă, la creşterea suportabilităţii facturilor energetice.

Scopul ARPEE îl constituie promovarea, suportul şi dezvoltarea activităţilor în domeniul eficienţei energetice.

Obiectivele principale ale ARPEE sunt: a) susţinerea implementării directivelor europene şi participarea la elaborarea legislaţiei şi reglementărilor naţionale în domeniul eficienţei energetice; b) promovarea celor mai bune măsuri şi tehnologii eficiente energetic şi ambiental; c) asigurarea comunicării şi colaborării cu autorităţile instituţionale, legislative şi de reglementare privind consolidarea politicii naţionale în domeniul eficienţei energetice; d) organizarea, susţinerea şi participarea la acţiuni şi măsuri ale autorităţilor şi organizaţiilor relevante şi ale investitorilor pentru stabilirea unei strategii naţionale privind eficienţa energetică; e) cooperarea cu instituţiile publice sau private, cu asociaţii şi organizaţii similare din ţară şi străinătate pe probleme de interes comun; f) promovarea reabilitării energetice a clădirilor, a cogenerării de înaltă eficientă şi a încălzirii centralizate, a celor mai bune tehnologii de producere şi utilizare a energiei în industrie, a acordurilor voluntare de reducere a consumurilor energetice, a sistemelor moderne de contorizare, facturare şi control recomandate în cadrul reţelelor energetice independente; g) stimularea mecanismelor de finanţare a eficienţei energetice, a auditurilor energetice, încurajarea companiilor de servicii energetice (ESCO), informarea consumatorilor asupra cadrului legal privind eficienţa energetică; h) prezentarea de materiale informative, organizarea de conferinţe, simpozioane, mese rotunde, seminarii în vederea promovării scopului şi obiectivelor asociaţiei; i) reprezentarea domeniului în cadrul organismelor profesionale europene.