Mituri şi realităţi despre secretele unui preţ redus de construcţie
Atunci când ne gândim la costurile pe care le implică o locuinţă nouă, foarte important este să gândim totul nu doar din perspectiva costurilor iniţiale, adică a celor de construcţie, ci să le luăm în considerare şi pe cele ulterioare, pe toată durata de existenţă şi utilizare a casei, ne sfătuieşte domnul Şerban Ţigănaş, preşedintele Ordinului Arhitecţilor din România.
Astfel, trebuie luate în considerare costurile de exploatare şi cele de întreţinere, precum şi frecvenţa acestora. La acestea, continuă domnul Ţigănaş, se adaugă cheltuielile de transport de la şi la domiciliu. Absenţa accesului la mijloace de transport în comun poate genera costuri suplimentare, ce trebuie adăugate pe lista elementelor care vor influenţa decizia de a achiziţiona sau nu o anumită locuinţă.
Terenul trebuie să fie "convenabil"
În cazul în care veţi fi beneficiarii unei case, alegerea terenului este primul şi unul dintre cei mai importanţi paşi. Arhitectul Dan Manea, de la biroul de arhitectură "Arhimont", explică ce înseamnă un teren convenabil: acesta va fi cât mai plat şi lipsit de umiditate, cu acces carosabil uşor, va avea o formă geometrică decentă (regulată), va dispune de utilităţi tehnico-edilitare (foarte important !!!), va avea o structură geologică sănătoasă şi vecinătăţi agreabile.
Mituri şi realităţi despre secretele unui preţ redus de construcţie
Domnul Octavian Ungureanu, arhitect la biroul de arhitectură "Trilitica", consideră că în rândul românilor circulă o serie de mituri privind anumite secrete care pot duce la un preţ redus al locuinţelor. În opinia domniei sale, aceste mituri trebuie (re)analizate, pentru a se stabili dacă au într-adevăr un rol în scăderea costurilor de construire a unei locuinţe.
Materiale. BCA, lemn, cărămidă, materiale tradiţionale?
Celor care se află în dilema alegerii între BCA, lemn sau cărămidă, domnul Ungureanu le răspunde: "Pentru BCA, răspunsul pare evident: BCA-ul este mult mai ieftin decât cărămida. Dar, lucrurile nu stau chiar aşa. BCA-ul este un material neportant. În concluzie, structura de rezistenţă a casei nu va mai fi zidăria portantă, ci o structură în cadre, în care blocurile de BCA nu fac altceva decât să
În privinţa dilemei alegerii sau nu a lemnului, ca şi material de construcţie, domnul Ungureanu consideră că este discutabilă ideea că o structură din lemn ar fi mult mai ieftină decât structura tradiţională, din zidărie portantă. Domnia sa explică: "Sistemele constructive din lemn nu sunt un mijloc tradiţional de a construi în România. Înainte de a protesta, gândiţi-vă că locuinţa tradiţională din lemn a ţăranului român nu era realizată din panouri din lemn modulate la 60 de cm, rigidizate cu plăci din OSB, termoizolate cu termosisteme de faţadă, cu folii anticondens, ignifugate, tratate contra dăunătorilor, etc, etc."
În aceste condiţii, locuinţele din lemn de astăzi, care trebuie considerate şi trebuie să funcţioneze ca nişte construcţii moderne, fac apel la tehnologii relativ noi în ţara noastră şi care costă, implicit, mai mult decât cele tradiţionale. De asemenea, susţine domnul Ungureanu, locuinţele de lemn despre care vorbim sunt greu realizabile în regie proprie, deoarece prea putini ştiu să le facă.
Dacă ar fi să comparăm preţurile caselor din lemn cu cele ale caselor din zidărie, domnul Ungureanu estimează că preţurile caselor din lemn, cu finisaje asemănătoare, respectând toate normele şi tehnologiile care trebuie înglobate în acestea, ajung la un preţ pe metru pătrat în medie mai scăzut cu 20%, faţă de preţul pe mp pentru casele din zidărie.
Dar, atunci când cumpăraţi sau construiţi o casă, trebuie să luaţi în considerare şi eventualitatea că la un moment dat s-ar putea să doriţi să o vindeţi. În acest sens, în condiţiile în care în rândurile populaţiei există o neîncredere faţă de aceste construcţii, nefiind considerate (deşi fals ! ) la fel de "trainice," domnul Ungureanu ne avertizează că, deşi casele din lemn sunt ceva mai ieftine decât cele din zidărie tradiţională, ele sunt extrem de greu vandabile. "Astfel, în condiţiile în care între casele din lemn şi cele din zidărie nu este o diferenţă spectaculoasă de preţ, decizia de a ne construi o astfel de casă trebuie foarte bine chibzuită.", spune domnul Ungureanu.
Utilizarea materialelor şi tehnologiile tradiţionale, sau măcar produse în zona de aplicare, prin economia de proximitate este considerată benefică de către domnul Şerban Ţigănaş, preşedintele OAR.
Reciclarea materialelor care permit acest lucru este o altă modalitate fericită de reducere a costurilor.
Mitul lucrului în regie proprie
În opinia arhitectului Octavian Ungureanu, sistemul de construcţie în regie proprie se bazează pe mai multe neadevăruri:
În primul rând, domnia sa ne atrage atenţia că mulţi din cei care se laudă cu preţuri mici de construcţie au realizat clădiri total improprii, "după ureche" având mari probleme în privinţa termoizolaţiilor şi a hidroizolaţiilor. În termeni de costuri ulterioare construirii, astfel de construcţii necesită consumuri uriaşe de energie, sunt predispuse la igrasie, la deteriorarea rapidă a unor elemente de construcţie, etc.
Un aspect mai grav pe care domnul Ungureanu îl identifică la numeroase clădiri lucrate în regie proprie este prezenţa, la mare parte dintre acestea, a unor mari carenţe structurale, pornind de la tasări inegale ale fundaţiilor şi fisuri ale pereţilor, stâlpilor, planşeelor. Domnia sa avertizează că singura verificare a unor astfel de construcţii se va realiza cu ocazia următorului seism major care va afecta teritoriul României.
Există şi cazurile în care se lucrează după un proiect corect întocmit. În aceste situaţii, beneficiarul care lucrează în regie proprie poate să se lovească de problema preţurilor cu care achiziţionează materialele de construcţii şi a dificultăţii de a găsi meseriaşi buni. "În mod normal, orice firmă de construcţii achiziţionează materiale de construcţii şi le şi ofertează la preţuri mai mici decât se găsesc pe piaţă, multe dintre ele având ca activitate secundară comercializarea materialelor de construcţii," explică domnul Ungureanu.
Apoi, domnul Ungureanu reaminteşte celor care lucrează în regie proprie să nu uite să includă între costurile construcţiei şi anumite munci nenormate, prestate fie ca schimburi între prieteni sau membrii ai familiei, fie chiar propria muncă.
Desigur, nu trebuie să demotivăm beneficiarii sau prietenii acestora, care au timpul şi disponibilitatea de a "pune umărul" la construirea propriei locuinţe. Aceasta poate fi, la urma urmei, o cale prin care se pot accesibiliza costurile cu realizarea unei locuinţe.
Arhitectul Şerban Ţigănaş ne reaminteşte că în România, recursul la "self building" a luat forma vânzărilor de locuinţe "semifinisate." Domnia sa considera că această formulă are atât avantaje, cât şi dezavantaje pentru coerenţa calităţii obţinute, şansele ca aceasta să rămână în zona rezonabilă fiind mai mari, dacă lucrările executate cu participarea beneficiarului se limitează la finisări interioare.
Finisajele, la preţuri accesibile, pot fi de mare efect
Domnul Octavian Ungureanu observă că multe construcţii folosesc finisaje extrem de scumpe, "preţioase". "Vedem uneori sute de metri pătraţi de tencuieli decorative care depăşesc ca preţ până şi lambriuri din lemn de esenţă nobilă, dar asociate cu parchete
Cu toate acestea, domnia sa recunoaşte că poate exista şi situaţia contrară, când anumite finisaje ieftine pot dăuna enorm aspectului general. În cele din urmă, îndemânarea şi inspiraţia cu care sunt puse în operă pot transforma finisaje absolut obişnuite într-un element de calitate şi confort.
Anumite elemente de construcţie sunt şi vor rămâne totuşi scumpe, ne explică domnul Ungureanu: este cazul suprafeţelor vitrate, care sunt printre cele mai scumpe. "Deşi dorinţa noastră de lumină ne poate îndemna uneori să cerem
În acelaşi spirit, arhitectul Gabriel Pribeagu, de la biroul de arhitectură "Reflex Architecture", susţine că finisajele trebuie alese cu atenţie şi dozate în funcţie de poziţionarea lor în cadrul construcţiei. "Aici intervine experienţa arhitecţilor care se implică cu adevărat în studierea cu atenţie a suprafeţelor ce se finisează, prin intermediul unor planşe care, de cele mai multe ori, nu fac parte din documentaţia tehnică clasică, pe care o primesc beneficiarii (desfăşurate interioare, perspective succesive de pe traseele cele mai frecventate, studii iluminare, etc)." Esenţială în păstrarea unui echilibru între calitate şi preţ este dispunerea finisajelor cu o plastică deosebită în puncte cheie ale traseului funcţional al casei, pe suprafeţe optime ca întindere, şi care sunt puse în valoare prin compoziţii bine gândite.
Arhitecta Andra-Mihaela Georgescu, de la biroul individual de arhitectură care-i poartă numele, observă, în ceea ce priveşte finisajele, tendinţa de a se renunţa, parţial, atât la apartamentul de bloc cât şi la casă, la pereţii coloraţi, zugrăveala decorativă. Această tendinţă apare concomitent cu revenirea tapetului, nu integral într-o cameră, ci doar pe un perete. Este mai eficient din punct de vedere al costurilor, deoarece o rolă de tapet va fi mai ieftină, de cele mai multe ori, decât câteva găleţi de vopsea lavabilă decorativă.
La final, bunul gust, dozarea şi poziţionarea optimă pot surclasa cu succes risipa de finisaje mai preţioase plasate fără rost pe suprafeţe mari şi irelevante privitorului, estimează domnul Pribeagu.
Transformarea unui vis în realitate costă. Fiţi realişti!
Înainte să achiziţionaţi sau să construiţi o locuinţă nouă este necesar să evaluaţi necesităţile prezente şi cele care vor apărea într-un termen scurt sau mediu, cu privire la funcţionalităţi şi dimensiuni.
În condiţii normale, o abordare raţională ar fi, în cuvintele domnului Octavian Ungureanu, de la "Trilitica", raportarea la actuala unitate de locuit, fie ea apartament la bloc sau o casă mai mică. În acest sens, trebuie să vă întrebaţi: Ce încăperi în plus vă trebuie? Ce încăperi ar trebui să fie mai mari decât sunt cele pe care le folosiţi? Ce legături funcţionale ar trebui create în locuinţa actuală pentru a avea un confort mai mare? Ce vă deranjează la locuinţa actuală? Cum va evolua familia în decurs de 10-20 de ani?
Costurile implicate de o locuinţă nouă vor fi reduse dacă, în urma analizei răspunsurilor la întrebările de mai sus, se va eficientiza schema funcţională, prin eliminarea spaţiilor inutile şi realizarea unei ierarhizări a spaţiilor existente.
Aceasta presupune, explică domnul Ungureanu, tratarea mai generoasă a anumitor piese funcţionale, cum ar fi camera de zi, locul de luat masa, a celor care adăpostesc activităţi comune şi reducerea celor care adăpostesc activităţi individuale.
De asemenea, operaţiunea presupune eliminarea circulaţiilor inutile: holuri, coridoare care pot fi "înglobate" în spaţii având o funcţiune "utilă."
Apoi, se poate proceda la reducerea numărului de balcoane, logii, etc, în condiţiile în care în curtea casei este posibilă amenajarea unei terase la nivelul solului, înconjurată de vegetaţie, în aer liber, acoperită sau nu, după gustul fiecăruia.
Domnul Ungureanu ţine să facă unele precizări cu privire la tendinţa românilor de a "umfla" nevoile, necesităţile reale, atunci când îşi achiziţionează sau construiesc o locuinţă nouă. Astfel, legat de dorinţa multor români de a avea garaje la subsol, domnia sa previne în legătură cu costurile pe care un asemenea garaj le implică: un garaj în subsol presupune lucrări de izolaţii, betoane, armături, săpături, instalaţii de încălzire, etc. Un asemenea garaj ajunge să coste cât un autoturism de calitate sau chiar mai mult. În aceste condiţii, arată domnia sa, poate ar merita să vă gândiţi să schimbaţi maşina cu noul model apărut pe piaţă, în loc să îi construiţi un garaj la subsol, ori măcar să înlocuiţi ideea garajului de la subsol cu un garaj la nivelul solului sau chiar o copertină care să adăpostească vehiculul de intemperii.
Crame, săli de sport, bucătării şi băi supradimensionate...Chiar aveţi nevoie de ele ?
Legat de dorinţa românilor de a avea crame la subsol, domnia sa consideră că această funcţionalitate ar trebui eliminată, atât timp cât nu deţineţi o colecţie de vinuri vechi şi scumpe pe care nu aveţi cum să le păstraţi în condiţii bune. În afară de această eventualitate, păstrarea opţiunii de a deţine o cramă la subsol riscă să o transforme într-un spaţiu care va cere o investiţie suplimentară de mobilier şi care are toate şansele să fie folosită de numai două ori pe an.
Pentru încăperile destinate activităţilor hobby-uri ca: fitness, biliard, home cinema, bar, etc, domnul Ungureanu aplică acelaşi raţionament. Domnia sa vă îndeamnă să renunţaţi la o asemenea funcţionalitate, dacă nu aveţi timp să mergeţi la o sală de fitness, ori dacă gantera pe care deja o aveţi zace uitată printr-o debara. La fel, biliardul sau barul sunt adesea reminiscenţe ale visurilor din prima tinereţe, pe când realitatea prezentă poate să arate că nu aveţi obiceiul să daţi petreceri care necesită asemenea opţiuni.
O baie de 20 mp poate fi un spaţiu interesant şi elegant, dar domnul Ungureanu precizează că, ţinând cont că scopul este de a reduce costurile, fără a reduce calitatea locuirii, o baie de dimensiuni într-atât de generoase nu este neapărat necesară pentru că în apartamentul în care locuiţi acum trebuie să vă strecuraţi pe lângă maşina de spălat.
Unii beneficiari doresc să aibă duşuri în grupurile sanitare de la nivelurile în care nu există dormitoare. Domnul Ungureanu explică inutilitatea acestora: "Dacă la parter nu se află niciun dormitor, chiar credeţi că veţi coborî un etaj pentru a face duş lângă intrarea principală?"
Exista şi beneficiari care gândesc structura noii locuinţe pe termen mult prea lung, şi uneori pentru structuri improbabile ale familiei: "dacă se mărită fetiţa mea (care acum are 5 anişori), îi trebuie baie, bucătărie, living şi două dormitoare". În faţa unor asemenea dorinţe, trebuie să fim capabili să vedem adevărul: adesea, copiii deveniţi adulţi nu vor sau nu ajung să locuiască cu părinţii, din motive care sunt sau nu legate de vechile proverbe ce ne sfătuiesc să nu ţinem prea mult timp soacrele împreună cu nurorile sau ginerii.
Unii români visează la livinguri de 40-50 mp sau chiar 70-100 mp. Sunt, cu siguranţă, mult mai puţini decât acum ceva vreme, în condiţiile economice actuale. Acelora care încă visează la asemenea dimensiuni pentru un living, domnul Ungureanu încearcă să le arate că, în condiţiile în care o zonă de conversaţie într-o locuinţă normală adună în mod normal maxim 10 persoane care stau şi se uită la televizor mai mult de 2-3 ore, ocupând un spaţiu de aproximativ 9 mp, iar un loc de luat masa pentru 6-8-10 persoane este de circa 9-12 mp, un living mai mare de 30-35 mp este nu doar greu de mobilat corect, dar şi greu de întreţinut.
Mulţi români visează la bucătării supradimensionate, după ce au locuit într-un apartament de bloc în care masa se servea cel mai adesea în bucătărie. Într-o locuinţă nouă, în care există un loc de luat masa separat, în bucătărie nu mai este nevoie să înghesuim 6 persoane simultan să ia cina. Zona de preparare a mâncării ocupă un spaţiu de circa 5-7 mp. Dacă la acesta adăugăm totuşi şi un spaţiu pentru servirea mesei, bucătăria tot nu are multe motive să depăşească 12 mp.
Domnul Ungureanu observă, de asemenea, tendinţa unor beneficiari care îşi achiziţionează sau construiesc o locuinţă nouă, de a cere un număr mult mai mare de băi decât ar cere structura familiei. Domnia sa reacţionează: "Adevărul este că, deşi pare civilizat ca fiecare dormitor să aibă baie proprie, rareori este cu adevărat nevoie de mai mult de o baie şi un grup sanitar de serviciu pentru 2-3 dormitoare. Sincer, în actualul apartament, de câte ori a trebuit să aşteptăm, bătând step la uşă, până când cel dinăuntru termina ce avea de făcut? Dacă în baia actuală ar fi două chiuvete, ne-am putea bărbieri în timp ce soţia se spală pe dinţi?"
În sfârşit, domnia sa observă că românilor le place ideea de a avea şi o mansardă, pentru cazurile în care, mai târziu, se vor hotărî să o amenajeze. Domnia sa avertizează că aceasta înseamnă că "după amenajare, ne vom trezi cu un număr de 2-3 camere în plus, care trebuie mobilate şi întreţinute şi în care nici nu vom intra prea des. Dacă deja avem trei dormitoare, încă două camere în mansardă nu îşi prea au rostul, nu-i aşa? Este adevărat că mansardele au un farmec aparte (suntem întru totul de acord ! ), dar în aceste condiţii, de ce să nu fie chiar două sau toate cele trei dormitoare în mansardă? Diferenţa de 1 metru în înălţime a casei chiar poate să ducă la o diferenţă de cost de circa 5.000-10.000 de euro. Dacă la acestea punem la socoteală şi cheltuielile ulterioare, de mobilare, calculele nu sunt deloc încurajatoare."
Soluţia arhitecturală simplă poate aduce economii semnificative la costul de construcţie
Schema funcţională, ne explică domnul Pribeagu, de la "Reflex Architecture", generează atât structura (complexitatea ei), cât şi forma exterioară a casei. Acestea sunt elemente critice datorită cărora pot apărea diferenţe semnificative de buget pe scheme aparent asemănătoare ca şi logică funcţională. O anvelopantă redusă înseamnă pierderi de căldură reduse dictate de suprafeţele reduse ale elementelor de închidere (zidării, termosisteme, şarpante, terase). O structură eficientă conduce la un număr optim de elemente componente, fără supradimensionări costisitoare.
Arhitecta Andra-Mihaela Georgescu explică modul în care structura de rezistenţă poate fi rezonabilă la preţ, prin respectarea câtorva aspecte, fără a face rabat de la calitatea materialelor folosite. Cu titlu de exemplu, domnia sa face referire la geometria, volumetria construcţiei: astfel, dimensiunea consolelor ar trebui să fie de o lungime minimă (aproximativ 1 m), pereţii să "calce" unii peste alţii în plan vertical, reducându-se astfel cantitatea de fier folosită la armare. Domnia sa pledează pentru o casă cu o structură cât mai rectangulară, care se comporta bine şi în timpul unui cutremur, şi care se întreţine mult mai bine, este mult mai uşor de executat şi pierderea de materiale este mai mică.
În opinia domnului Dan Manea, o locuinţă simplă nu înseamnă că este o locuinţă simplistă sau urâtă, "pentru că, de fapt, cel mai greu lucru în meseria noastră este să faci lucruri simple." O proiectare îngrijită şi corectă, care poate începe cu suprapunerea grupurilor sanitare pe nivele sau cu corecta punere a casei pe teren sau cu o soluţie simplă pentru acoperiş, aduce în faza de execuţie economii importante, unele atât de mari, încât acoperă cu brio banii cheltuiţi pentru proiectul însuşi. Domnul Manea observă că mentalitatea lucrului făcut să dureze veşnic transformă, pentru mulţi beneficiari, o locuinţă într-o investiţie capitală a vieţii lor. "Privite detaşat, cu mai multă lejeritate, ca pe un bun de larg consum care se supune şi el regulilor unei pieţe, la fel ca un automobil, locuinţele se pot alinia unor principii pe care am ajuns să le detestăm, cum ar fi tipizarea şi prefabricarea (care aduc economii importante de cost şi timp), însoţite de folosirea unor soluţii tehnice mai mult sau mai puţin neconvenţionale." Aici, domnia sa menţionează repulsia pe care au moştenit-o românii faţă de clădirile sandvici din lemn, "când peste tot în lume acest gen de clădire reprezintă locuinţa obişnuită, muncitorească", împreună cu reţinerea de a fi "cobai" pentru soluţii tehnice de ultimă oră.
Dacă nu sunt puse corect în operă, chiar şi materialele scumpe generează costuri suplimentare
Pentru orice construcţie este necesară asigurarea unui mod corect de realizare a elementelor de izolare termică şi a hidroizolaţiilor. În caz contrar, avertizează domnul Ungureanu, riscurile implică costuri ulterioare mai mari sau neprevăzute."Folosirea unor membrane scumpe nu înseamnă că nu vom avea infiltraţii. Infiltraţiile sunt eliminate prin dispunerea corectă a hidroizolatiilor, prin realizarea corectă a pantelor acoperişului, etc."
Izolaţia termică, de asemenea, indiferent de materialul folosit, trebuie să fie făcută în mod corect, pentru a elimina complet punţile termice. În caz contrar, explică domnia sa, casa nu este ferită de igrasii.
De asemenea, un rol important în crearea unei locuinţe primitoare îl are orientarea pieselor funcţionale faţă de punctele cardinale. "Chiar dacă o încăpere este bine încălzită, ea va fi neprimitoare dacă soarele nu o va lumina corect. La fel, un sistem de condiţionare a aerului nu va putea evita senzaţia neplăcută a soarelui care bate la ora prânzului prin largi suprafeţe vitrate, încingând până la limita insuportabilului pielea canapelei, sau senzaţia de frig, atunci când debitul de aer rece este orientat direct spre capetele noastre."
Calitatea locuirii nu depinde numai de calitatea locuinţelor
Domnul Şerban Ţigănaş ne atrage atenţia asupra unui aspect important: calitatea locuirii nu depinde numai de calitatea locuinţelor! Aceasta are şi o componentă publică, legată de urbanism, infrastructură, servicii publice. "Acestea sunt primele care ar trebui să crească în calitate, fără nicio influenţă asupra costurilor construcţiei de locuinţe, pentru că sunt în principal publice. Dar aţi văzut cumva în România ca administraţia publică să ţină pasul, sau chiar să devanseze, stimulând dezvoltarea sectorului privat al construcţiilor? Preturile de piaţă au crescut la cote care înglobau pe de o parte preţuri iraţionale ale terenurilor de construcţie, precum şi profituri în procente uriaşe, pentru orice astfel de piaţă." Domnia sa critică băncile pentru rolul avut în creşterea preţurilor pe piaţa construcţiilor, vorbind despre "binecunoscuta contribuţie a băncilor prin instrumente de creditare accesibile. Prea accesibile. Este bine ştiut că într-o economie echilibrată, preţul mediu de piaţă al unui metru pătrat de locuinţă ar trebui să fie la nivelul unui salariu mediu lunar. Cum stăm în România?"
La nivel de politici si legislaţie, domnul Dan Manea ne vorbeşte despre normativele de proiectare din România, modificate drastic după cutremurul din 1977. Acestea, având la bază constatarea făcută atunci, potrivit căreia cele mai multe clădiri s-au dărâmat din vicii de execuţie, pornesc de la premisa că orice constructor va realiza defectuos orice clădire. Din acest motiv "s-a introdus un coeficient de siguranţă exagerat, care generează în practică structuri supradimensionate, doar pentru a acoperi eventuale greşeli de execuţie. Sunt de fapt bani, efort şi materiale irosite."
La nivel de politici de stat pot exista diverse metode de stimulare, în opinia domnului Manea: subvenţii pentru cei care îşi izolează bine locuinţa, pentru cei care folosesc soluţii moderne, pentru utilizarea energiilor neconvenţionale, reducerea TVA în construcţii. Acestea pot fi corelate cu sancţiuni: majorarea taxelor pentru cei care nu îşi izolează casele sau nu le îngrijesc faţadele, etc.
Domnul Serban Ţigănaş vede o modalitate de a furniza soluţii care ar duce la amortizarea, în timp, a costurilor, într-un eventual proces intensificat de cercetare în domeniu, într-un efort analitic coordonat, de piaţă, care să analizeze exemplele construite şi combinaţiile valoroase şi care să testeze formule combinatorice spaţial şi materiale noi.
Constructorii: între dezvoltatori şi producătorii de materiale
Contrar aşteptărilor, domnul Dan Manea ne explică faptul că, în realitate, preţurile la materiale şi manoperă nu au scăzut pe timp de criză atât de mult cum ne-am fi aşteptat.
"Sunt în schimb mult mai puţine lucrări, există implicit un timp mai mare care poate fi alocat fiecărei clădiri şi se poate obţine astfel o calitate mai bună.", subliniază domnul Manea.
Aflaţi la mijloc, într-un mecanism care are la un capăt producătorii de materiale de construcţii, iar la celălalt capăt, dezvoltătorii imobiliari, constructorii ar trebui, în opinia domnului Manea, să îşi ajusteze beneficiul cu dezvoltătorii imobiliari, împreună cu producătorii de materiale de construcţii, astfel încât să se producă reducerea diferenţei dintre preţul de execuţie/ producţie şi cel de vânzare.
Domnia sa conchide: "Dacă toată lumea ar fi mai cumpătată - beneficiarul să construiască doar ceea ce îşi permite să construiască, proiectantul să simplifice şi rentabilizeze soluţia tehnică, statul să ia mai puţin şi să sprijine mai mult, constructorul să câştige mai cu măsura, la capătul acestui drum am putea obţine cu uşurinţă o locuinţă la un preţ accesibil."
Când vorbim de tema de proiectare, de prezenţa sau nu a anumitor funcţionalităţi şi de dimensiunile diferitelor spaţii, tema de proiectare trebuie să reflecte nu doar dorinţele, ci şi necesităţile şi posibilităţile de realizare pentru o locuinţă. Arhitectul Dan Manea, de la Arhimont, este convins că se poate ajunge mereu la o soluţie echilibrată, care să elimine spaţiile inutile, fără a diminua confortul de locuire. "Suma propusă a fi alocată pentru locuinţă trebuie să fie unul din criteriile temei de proiectare. Fiecare beneficiar îşi poate face locuinţa pe care şi-o doreşte, în limitele posibilităţilor sale financiare de a o realiza şi întreţine. În cazul caselor de vacantă şi frecvenţa cu care clădirea este utilizată (în fiecare săptămână, o dată pe lună, de două ori pe an, etc.) poate fi un element cuprins în tema de proiectare, în vederea corelării mărimii şi a confortului spaţiilor interioare. Cumpătarea îl poate determina pe beneficiar să nu investească într-o locuinţă mare, dacă nu are de gând să o locuiască."
În acelaşi sens, arhitectul Gabriel Pribeagu susţine că "printr-o schemă funcţională bine gândită, făcută de un birou de arhitectură experimentat, concluziile discuţiilor dintre beneficiar şi arhitect se pot transpune într-o soluţie spaţială extrem de eficientă, atât din punctul de vedere al calităţii spatiilor ierarhizate cât şi din punctul de vedere al costurilor ulterioare, de realizare ale acestora."
