Fondurile europene salvează monumentele istorice de la ruină

arh. Călin Hoinărescu, preşedintele Uniunii Naţionale a Restauratorilor de Monumente Istorice din România

După anul 1989, procesul de restaurare a monumentelor istorice s-a revitalizat în raport cu perioada 1977-1989, când practic activitatea de restaurare a fost ca şi inexistentă. În pofida bugetelor anuale precare, repartizate de administraţiile judeţene şi locale, firmele de restaurare şi-au reconstituit echipele de meşteri, de proiectanţi, de cercetători, vitale pentru succesul restaurării monumentelor.

Arhitectul Călin Hoinărescu, preşedintele Uniunii Naţionale a Restauratorilor de Monumente Istorice din România (UNRMI), ne-a declarat că în ultimii ani, volumul lucrărilor a crescut considerabil datorită faptului că România a reuşit să acceseze fonduri europene.

Procesul de restaurare este într-o continuă dezvoltare şi ameliorare. Meritul substanţial revine firmelor care s-au orientat spre restaurarea monumentelor, majoritatea membre ale UNRMI, care în pofida dificultăţilor materiale şi a lipsei personalului calificat, s-au constituit în adevărate şcoli la locul de muncă pentru pregătirea meşterilor, a personalului tehnic, a proiectanţilor şi a cercetătorilor. În prezent reprezintă temelia acestui proces, afirmă preşedintele Uniunii.

Fondurile europene au accelerat finalizarea lucrărilor

Proiectele finanţate prin fondurile europene au o susţinere materială care permite finalizarea unor lucrări de restaurare de câteva milioane de euro, în 2 - 4 ani. Spre diferenţă, lucrările derulate cu finanţare din bugetul central sau local se puteau întinde pe zeci de ani.

Valoarea proiectelor depuse spre finanţare cu fonduri europene a depăşit nivelul alocărilor, aşa cum este cazul axei 5.1 (n.r. destinată restaurării şi valorificării durabile a patrimoniului cultural) a Programului Operaţional Regional. Disponibilul de proiecte ar putea totaliza o valoare dublă faţă de alocarea acestei axe, apreciază domnul arhitect Hoinărescu.

Pentru următorul exerciţiu bugetar al Uniunii Europene (2014-2020) au fost constituite colective interdisciplinare şi interinstituţionale cu implicarea Ministerului Culturii şi Patrimoniului Naţional, Ministerul Dezvoltării Regionale şi Turismului, Ministerului Afacerilor Europene, cu participarea largă a asociaţiilor profesionale şi a societăţii civile, care vor contura o viziune integratoare pentru demersurile necesare conservării şi punerii în valoare a monumentelor istorice.

Două - trei sute de şantiere în execuţie

Pe teritoriul întregii ţări se derulează, în prezent, în diverse stadii de execuţie lucrările pe 200 - 300 şantiere care vizează monumente istorice. "Numărul de şantiere este apreciabil dacă acestea s-ar finaliza într- unul, doi ani, dar sunt situaţii în care lucrările dureaza 10 ani sau mai bine, datorită insuficienţei fondurilor repartizate anual pentru fiecare obiectiv", subliniază preşedintele UNRMI.

În fapt, sunt finalizate cam 10 - 20 de şantiere pe an, ceea ce este foarte puţin având în vedere că lista monumentelor istorice cuprinde aproape 20.000 de obiective. Problema se complică şi mai mult prin faptul că Lista Monumentelor Istorice include o grupă de obiective, însă numărul de edificii cu valori istorice similare rămase în afara Listei depăşeşte de câteva zeci de ori numărul clădirilor clasate ca monumente istorice. Toate aceste edificii de valoare ar trebui tratate, chiar dacă în prezent sunt sau nu înregistrate într-o evidenţă. "Încercăm să abordăm şi noţiunea de peisaj cultural al identităţii locale, a elementelor caracteristice pentru habitatul orăşenesc şi sătesc, noţiuni care se bazează pe întregul repertoriu de serii de edificii purtătoare a amprentelor stilistice care s-au derulat şi au lăsat semne pe teritoriul ţării noastre. Potenţialul acestui segment este uriaş, nu numai ca oferte, ca disponibilităţi de intervenţie, dar şi ca resursă fundamentală a dezvoltării durabile locale", atrage atenţia domnul Călin Hoinărescu.

Obiectivele de restaurat sunt foarte diferite şi necesarul de finanţare variază foarte mult, de la ansambluri care solicită investiţii de zeci de milioane de euro, cum este cazul marilor complexe rezidenţiale, castele, ansambluri ale bisericilor fortificate din Transilvania, mănăstiri şi zone istorice urbane, până la construcţii care presupun o investiţie modestă, cum ar fi bisericile din lemn sau micile locuinţe săteşti, dar care au aceeaşi valoare istorică ca şi marile ansambluri.

Autorităţile locale se implică în proiecte de restaurare

În prezent sunt în desfăşurare lucrări de restaurare la o diversitate de obiective: ansamblul mausoleelor din Moldova, cetăţile fortificate Vauban de la Alba Iulia, o serie de edificii importante şi cu funcţiuni majore, precum muzeele din Craiova, Tulcea, o serie de mănăstiri de mare rezonanţă istorică şi culturală cum sunt mănăstirile: Golia de la Iaşi, din Negoieşti - judeţul Călăraşi, Sediul Direcţiei de Cultură şi Patrimoniu Călăraşi, Apostolache şi Vărbila - judeţul Prahova, Măxineni - judeţul Brăila. Mănăstirea Măxineni este un exemplu care se remarcă datorită conjugării eforturilor financiare ale Ministerului Culturii şi Patrimoniului cu cele ale Consiliului Judeţului Brăila. De fapt, proiectele finanţate cu fonduri europene invită în bună măsură factorii locali şi judeţeni la coparticipare financiară, lucru extrem de important.

Un alt fenomen important constă în orientarea fondurilor europene către clădiri valoroase din mediul rural, cum ar fi cunoscutul edificiu din judeţul Buzău, "Casa cu Blazoane" din satul Chiojd, inclus în grupul lucrărilor pentru care se va asigura finanţarea începând cu acest an.

La acestea se adaugă câteva ansambluri importante pentru patrimoniul nostru cultural, de exemplu: Complexul Arheologic şi Arhitectural de la Târguşorul Vechi din Prahova, cu vestigii suprapuse pornind din antichitate şi sfârşind în perioada modernă, continuarea intervenţiilor la ctitoria voievodului Matei Basarab de la Măxineni, judeţul Brăila şi Ansamblul Mănăstirii Răteşti, judeţul Buzău, un mic muzeu al satului păstrat în zona muntoasă a acestui judeţ.

Există judeţe care se implică în mod constant în sprijinirea activităţii de restaurare. De exemplu, în judeţul Prahova finanţarea lucrărilor de restaurare are o tradiţie îndelungată. Monumente semnificative cum ar fi ansamblurile muzeale, Casa Nicolae Iorga din Vălenii de Munte, Castelul Iulia Haşdeu din Câmpina, Casa Hagi Prodan, Palatul Culturii, Muzeele de Istorie şi de Artă din Ploieşti, Casa Stere din Bucov, Conacul Belu din Urlaţi. Toate aceste obiective au fost restaurate şi puse în valoare prin fonduri susţinute de Consiliul Judeţean Prahova.

Autoritatea judeţeană susţine şi cota de cofinanţare şi sumele neeligibile pentru proiectele de restaurare ale ansamblurilor fostelor mănăstiri Apostolache şi Vărbila, a Conacului Pană Filipescu din Filipeştii de Târg, a Muzeului Ceasului din Ploieşti, şi are în plan să continue efortul de cofinanţare pentru restaurarea Complexului Arheologic şi Arhitectural de la Târguşorul Vechi.

Un exemplu similar îl oferă Consiliul Judeţului Brăila, care este cofinanţator al lucrărilor de restaurare a bisericii ridicate de Matei Basarab în localitatea Măxineni, judeţul Brăila.

Consiliul Judeţean Iaşi sprijină lucrările de finanţare şi cofinanţare la mănăstirea Golia şi la Palatul Culturii din Iaşi.

Municipalitatea Alba Iulia a susţinut lucrările de restaurare şi cofinanţare la amenajarea fortificaţiei de tip Vauban din centrul oraşului.

Consiliul Judeţean Tulcea a susţinut lucrări de cofinanţare pentru clădirile - muzeu, restaurate şi finalizate de curând din fonduri europene.

Primăria Municipiului Craiova susţine lucrări de restaurare a clădirii Muzeului de Artă.

Monumentele istorice pun în valoare potenţialul turistic

Preşedintele UNRMI atrage atenţia că proprietarii sau investitorii care au în vedere amenajarea, refuncţionalizarea şi punerea în valoare a monumentelor istorice trebuie să urmeze prevederile Legii 422/2001 privind protejarea monumentelor istorice. Textul legii menţionează destinaţiile care pot fi plasate în spaţiile unui monument istoric. Trebuie să existe compatibilitate între caracterul şi funcţiunea originală a monumentului şi destinaţia pe care urmează să o asigure edificiul restaurat.

De asemenea, personalul care urmează să lucreze efectiv asupra monumentelor: proiectanţi, cercetători, executanţi, restauratori, trebuie să fie atestaţi pe domeniul lor de activitate, conform prevederilor legale.

Realizarea investiţiilor în restaurarea monumentelor istorice se justifică prin faptul că monumentele istorice au o atractivitate sporită pentru turişti şi serviciile turistice (hoteluri, restaurante, manifestări culturale) comparativ cu edificiile noi.

"Este din ce în ce mai puternic curentul de opinie care leagă activitatea economică de restaurare, refuncţionalizare şi punere în valoare a monumentelor istorice cu parametrii superiori ai dezvoltării locale durabile", explică domnul Hoinărescu.

Legea monumentelor istorice are în continuare lacune

La momentul de faţă restauratorii se confruntă cu o serie de dificultăţi, legate în primul rând de inexistenţa unui cadru legislativ adecvat, complex şi eficient pentru acest domeniu. Legea monumentelor istorice nu asigură decât o structură vagă şi incompletă a cerinţelor juridice şi procedurale ale domeniului. Aceasta include prevederi de ordin economic, norme de finanţare, criterii de finanţare, reglementări privind mecanismele adecvate domeniului.

În acelaşi timp deşi Legea Monumentelor Istorice stabileşte caracterul inalienabil şi indistructibil al monumentelor, în legislaţie au rămas unele reglementări uitate de vreme care oferă portiţe pentru demolarea lor, atrage atenţia preşedintele UNRMI.

Totodată, reglementările privind documentaţia tehnico-economică, prevăzute în Hotărârea de Guvern 28/2008, fixează cu rigurozitate cadrul conţinut al documentaţiilor pentru obiective noi, dar sunt total incompatibile cu domeniul restaurării monumentelor istorice, atât în ceea ce priveşte fazele de proiectare, cât şi sistemul de finanţare.

Un alt element care se constituie ca factor perturbator agresiv al activităţii de restaurare decurge dintr-o intenţie aparent bună, aceea a asigurării egalităţii de şanse a agenţilor economici care vor să lucreze în domeniul restaurării monumentelor. Astfel, ajung să câştige licitaţii proiectanţi şi constructori care nu au făcut în viaţa lor lucrări pe monumente istorice. Acest domeniu are nevoie de expertiza şi practica adecvată activităţilor de restaurare, care nu poate fi probată decât prin atestarea serioasă şi cu migală a celor care vor să intervină pe monumente istorice, argumentează domnul Hoinărescu.

Uniunea Naţională a Restauratorilor de Monumente Istorice din România (UNRMI) este structura operaţională inte­r­profesională care asigură executarea a peste 90 din lucrările de restaurare din ţară. Agenţii economici ai Uniunii au asigurat lucrările de proiectare, cercetare şi executare a Programului Naţional de Restaurare şi au oferit totodată prin şantierele lor, singura modalitate de şcolarizare şi perfecţionare a mâinii de lucru în domeniul restaurării.

În prezent, UNRMI este pe punctul de a deschide şcoli pentru ridicarea calificării personalului angrenat pe şantierele de restaurare în 8 locaţii din judeţele Prahova, Iaşi, Maramureş, Ilfov etc. Totodată, prin site-ul Uniunii (www.uniunearestauratorilor.com) se pot accesa informaţii privind monumentele restaurate.

Specialiştii UNRMI sunt agrenaţi în structuri profesionale la nivel european cum este Asociaţia Europeană a întreprinderilor de restaurare a patrimoniului arhitectural (AEERPA), Consiliul European pentru sate si orase mici (ECOVAST) etc.

Hotelul Cişmigiu îşi redeschide porţile

Luna aceasta urmează să fie finalizate lucrările de restaurare la clădirea monument istoric Hotel Cişmigiu. Imobilul vechi de 100 de ani este situat pe Bd. Regina Elisabeta din Bucureşti. Intervenţiile au presupus consolidarea şi refacerea interioarelor, dar păstrându-se întocmai faţada clădirii.

Ultimele finisaje interioare urmează să fie realizate până la finele lunii octombrie, ne-a declarat Mauricio Mesa Gomez, directorul general Hercesa România, dezvoltatorul spaniol care a achiziţionat clădirea aflată în paragină şi care şi-a asumat dificila sarcină de restaurare a sa.

Imobilul este în prezent complet închiriat. La parter vor fi amplasate o librărie şi o berărie. La mezanin şi primul etaj s-a instalat deja Institutul Cervantes, iar următoarele patru nivele vor găzdui 60 de camere de hotel. Astfel, se păstrează şi vechile funcţiuni ale clădirii, nu doar faţada.