Proprietatea privatăRetrocedarea în natură a imobilelor naţionalizate ar face posibilă restaurarea acestora
F.A. Consilier / 01 septembrie 2013
Starea de degradare accentuată ce caracterizează multe dintre clădirile istorice din România este cauzată în parte şi de numeroase litigii privind proprietatea asupra acestora. În contextul în care foarte puţine dintre clădirile naţionalizate de fostul regim comunist au fost retrocedate proprietarilor de drept, nu au mai fost efectuate investiţiile necesare pentru conservarea şi cu atât mai puţin pentru restaurarea acestora.
În prezent, nu există cifre oficiale precise privind numărul de clădiri ce trebuie retrocedate către proprietarii de drept. Însă, potrivit estimărilor Asociaţiei pentru Proprietatea Privată (APP), este vorba de câteva zeci de mii de proprietăţi, atât în mediul urban, cât şi în mediul rural (de exemplu, conace). În contextul în care, în general, imobilele se află în zone cu interes imobiliar sporit, procesul de retrocedare a fost mult întârziat sau blocat de administraţiile locale pentru lăsarea lor în paragină şi cumpărarea drepturilor litigioase de la adevăraţii proprietari, susţine Theodor Nicolau, membru în Consiliul Director APP .
Asociaţia recomandă proprietarilor să nu îşi vândă drepturile şi să încerce găsirea soluţiilor pentru restaurarea imobilelor.
Din punctul de vedere al APP, problema retrocedărilor ar putea fi soluţionată mai rapid dacă s-ar aplica retrocedarea în natură a imobilelor către proprietarii de drept (aşa cum prevede de altfel şi noua lege a proprietăţii 165/2013), cu posibila păstrare a destinaţiei acestora (dacă în imobile îşi desfăşoară activitatea instituţii de interes public: şcoli, spitale, muzee, instituţii administrative), însă cu plata unei chirii rezonabile, adică la nivelul preţului pieţei.
Prin retrocedarea în natură, statul nu va fi grevat de cheltuielile de despăgubire a proprietarilor şi nici de cheltuielile importante pentru conservarea/ restaurarea clădirilor. În opinia APP, chiar dacă s-ar legifera acordarea de fonduri pentru conservarea clădirilor respective, ele nu vor putea fi şi alocate în realitate. Ca dovadă stau ultimii 75 de ani, timp în care patrimoniul cultural din România a ajuns în situaţia actuală.
Din informaţiile Asociaţiei şi din informaţiile publice, în general, dacă imobilele sunt restituite proprietarilor de drept, aceştia caută soluţii pentru conservarea şi restaurarea lor, fiind legaţi în primul rând afectiv de păstrarea imobilului şi abia apoi material. În schimb, dacă imobilele vor fi restituite intermediarilor, aceştia vor căuta să le demoleze şi să maximizeze valoarea terenului prin construcţii noi, în deficitul patrimoniului imobiliar românesc, subliniază reprezentantul APP.
Pe de altă parte, este vitală crearea mecanismelor pentru ca aceste imobile să poată fi restaurate prin proiecte naţionale (cu fonduri europene şi nu numai), deoarece multe dintre clădirile de patrimoniu nu au fost conservate în condiţii optime de către stat în perioada comunistă şi cu atât mai puţin începând cu 1990.
"O ţară care nu îşi conservă valorile istorice (inclusiv cele imobiliare) nu poate evolua în mod real, ci riscă să îşi repete istoria la nesfârşit. În toate ţările europene există proiecte naţionale de conservare şi susţinere a patrimoniului construit. Acest tip de proiecte poate fi o sursă de inspiraţie foarte bună pentru Statul Român", argumentează domnul Nicolau.
Asociaţia pentru Proprietate Privată este o organizaţie neguvernamentală ce reuneşte proprietari şi urmaşi de proprietari deposedaţi abuziv în perioada 1945-1989 de regimul comunist din România, având misiunea de reprezentare a intereselor acestora în dialogul social, în relaţia cu toate autorităţile administrative şi judiciare ale Statului Român şi ale instituţiilor Europene.
Viziunea APP este dezvoltarea României moderne pe baza respectării principiilor legate de economia liberă şi a garantării proprietăţii private, prin reconcilierea între proprietarii de drept din România şi Statul Român modern.
