Reabilitarea termică a locuinţelorAre România nevoie de eficienţă energetică în clădiri?

Dr.Bogdan Atanasiu, senior expert Institutul European pentru Performanţa Clădirilor, Bruxelles

Dat fiind că acesta este ultimul articol înainte de bine-meritată vacanţă de vară a Bursei Construcţiilor, am decis să fac o schimbare de stil şi să scriu un articol mai uşor digerabil şi, sper, de interes general.

Cu ceva vreme în urmă discutam cu nişte amici despre utilitatea reabilitării termice a clădirilor în care locuiesc cetăţenii patriei noastre. În bună tradiţie a scepticismului naţional, unii susţineau că nu e nevoie şi că e mai bine să ne concentrăm pe alte capitole aducătoare de bunăstare şi de afaceri grandioase pe meleagurile carpato-danubiano-pontice. Cu siguranţă că la nivel micro, fiecare cetăţean decide cum este mai bine să-şi folosească bruma de bani şi de multe ori decizia este în favoarea achiziţiei de produse şi articole mai mult sau mai puţin necesare dar cu siguranţă mult dorite. Este la fel de adevărat că reabilitarea termică a unei locuinţe necesită o investiţie apreciabilă iar beneficiile ce vin înapoi în timp îndelungat sunt mai puţin atractive decât nevoile zilei de mâine.

Pentru că întotdeauna încerc să aduc argumente concrete am început să-mi bag nasul prin baza de date a Institutului Naţional de Statistică, respectiv la capitolul "nivel de trai".

Astfel, am aflat că în 2007 jumătate dintre locuinţele din România aveau "lipsa unei încălziri adecvate", adică jumătate sau poate mai mult de jumătate dintre noi suferă de frig iarna. Nu există date mai recente ceea ce poate înseamnă ori că numărul celor ce nu-şi permit un nivel decent de încălzire a crescut mult prea mult ori că problema s-a rezolvat deja şi totul e bine şi frumos. Desigur cea de-a două variantă e o glumă cinică. În plus în 2011, peste un sfert dintre locuinţe aveau "scurgeri (n.b. apa de ploaie probabil) prin acoperiş sau pereţi", aproape jumătate dintre locuinţe aveau "igrasie în pereţi, podele, fundaţie" şi aproape două treimi dintre locuinţe (63%) aveau "tocuri de ferestre, pereţi sau podele deteriorate". Deci, se pare că e nevoie de nişte îmbunătăţiri la nivel de structură, dar şi de izolaţie termică.

În al doilea rând, în 2011 peste un sfert dintre locuinţe (mai precis 27,4%) sufereau de nivel ridicat de zgomot cauzat de traficul rutier, feroviar sau de industria şi comerţul din vecinătate. Deci, este clar că e nevoie de o izolaţie fonică mai bună.

În al treilea rând, în 2011 o cincime dintre locuinţe (20%) sunt afectate de "riscul unor incidente" gen furturi, agresiuni sau promiscuitate. Cu alte cuvinte, e nevoie de recuperarea socială a unor zone.

În al patrulea rând, în ultimul trimestru al anului 2012, "cea mai mare pondere a cheltuielilor cu locuinţa" au deţinut-o cheltuielile necesare funcţionării şi încălzirii locuinţei, respectiv 16,7%. Cu alte cuvinte, oamenii alocă o parte semnificativă din bugetul lunar pentru cheltuielile cu întreţinerea locuinţei în care căldura deţine o pondere importantă. Guvernul a emis deja în 2011 o Ordonanţă de Urgenţă "privind măsurile de protecţie socială în perioada sezonului rece" în care se prevăd ajutoare pentru consumatorii vulnerabili conectaţi la reţelele de termoficare sau care utilizează gaze naturale pentru încălzire. Conform unui studiu PwC, în 2011 subvenţia la energie termică era de 251 lei/Gigacalorie în Braşov, 256 lei/Gigacalorie în Cluj, 187 lei/Gigacalorie în Bucureşti. Cu alte cuvinte administraţia publică alocă sume semnificative pe subvenţionarea căldurii în locuinţe, bani care dacă totul ar fi în regulă ar putea fi utilizaţi pentru alte investiţii utile comunităţii. Ca să fie tacâmul complet, preţurile la gaze şi energie electrică pentru consumatorii casnici se vor liberaliza gradual până în 2018, conform memorandumului încheiat de România cu Uniunea Europeană. Astfel, tariful reglementat la energia electrică va fi eliminat în procent de 20% anual (nu e clar încă impactul la nivel de preţ la consumatorul final dar e sigur că va creşte) iar preţul gazelor cu aproximativ 10% pe an. Asta peste posibile creşteri de preţ datorate fluctuaţiilor pieţei şi inflaţiei. Mulţi îşi pun speranţa în exploatarea de noi zăcăminte de gaze de şist sau în platforma Mării Negre. Speranţe destul de deşarte pentru consumatorul final, cât timp preţul va fi liberalizat inclusiv pentru producţia internă, iar preţul actual de 45 lei/MWh la gaz "made în România" va urca la 119 lei/GWh în 2018.

În acest moment putem spune că avem o imagine cât de cât conturată a situaţiei locuinţelor româneşti şi parcă nu arată prea roz. E destul de clar că avem câteva motive solide să facem ceva cu reducerea consumului de energie termică în locuinţele noastre, respectiv:

- Asigurarea unui confort termic decent şi eliminarea problemelor structurale ale clădirii, adică reabilitare termică;

- Reducerea nivelului de zgomot din locuinţe care se obţine implicit prin creşterea izolaţiei termice;

- Reabilitarea socială a unor zone unde cei slabi nu au ce căuta în prezent. Reabilitarea clădirilor şi urbanistică a unor astfel de zone a dat rezultate extrem de bune în alte ţări.

- Reducerea impactului preţurilor la energie în buzunarul cetăţeanului, impact care va fi semnificativ în următorii cinci ani.

- Reducerea impactului protecţiei sociale pentru încălzirea locuinţelor în bugetele locale şi naţional;

- Impactul macro-economic despre care am mai vorbit cu alte ocazii şi care se concretizează în locuri de muncă create sau păstrate (deci taxe în plus colectate şi economii la ajutorul de somaj), eliminarea nevoii de a construi noi capacităţi de producere a energiei prin reducerea consumului, reducerea indirectă a costurilor cu asistenţă medicală şi subvenţii la medicamente prin reducerea bolilor respiratorii ce sunt facilitate de traiul în frig, creşterea productivităţii muncii prin reducerea problemelor de sănătate şi a disconfortului termic.

Revenind la meandrele concretului, să evaluăm împreună două exemple.

Primul exemplu este programul naţional de reabilitare termică unde conform normativelor, costul operaţiunii pe un apartament mediu (două-trei camere, 70 mp) în bloc vechi nerenovat este de aproximativ 3500 euro (aprox 15.500 lei). Consumul pentru apartamentele din blocurile "comuniste" este undeva intre 200-300kWh/m2/an, adică aprox 12-18 Gcal/apartament/an. Preţul de furnizare a energiei termice în reţelele de termoficare era în 2011 de aproximativ 200-400 lei/Gigacalorie (conform aceluiaşi studiu PwC citat mai devreme), deşi consumatorul din diverse oraşe plătea un preţ sensibil mai mic subvenţionat de municipalitate. Ca referinţă, în Bucureşti preţul de furnizare era de 311 lei/Gigacalorie iar preţul plătit de consumator de numai 124 lei/gigacalorie. Cu alte cuvinte, preţul real al încălzirii unui astfel de apartament înainte de renovare termică era în Bucureşti de 311lei/Gcal

(12 sau 18)Gcal/an= între 3700lei/an şi 5500 lei/an. În medie, aproximativ 4600 lei/an, respectiv 1000 euro/an. După renovarea termică, consumul scade la aproximativ 100kWh/m2/an (conform estimărilor oficiale şi măsurătorilor făcute de certificatori şi cercetători). Asta înseamnă că se reduce consumul teoretic al apartamentului de două-trei ori, respectiv se face o economie teoretică la energia termică între 500 euro şi 660 euro/an. De fapt, câştigul este mai mic datorită căldurii radiate de către diverse echipamente electrocasnice şi a locatarilor din apartament. Pentru simplificare să considerăm că economia reală de cost este de numai 300 - 400 euro/an. Rezultă grosso motto o perioadă de amortizare a investiţiei de aproximativ 8-12 ani. Dacă luăm în calcul evoluţia viitoare a preţurilor la energie de care menţionam mai sus, se cheamă că această investiţie se va amortiza mai încet la început şi în ritm accelerat pe măsură ce preţurile vor creşte conform graficului de creştere prezentat mai sus. Una peste alta estimez că investiţia se va amortiza în următorii şapte ani, urmând să genereze mai apoi economii de energie şi securitate socială încă vreo 10 - 20 de ani la o durată de viaţă a anvelopării de aproximativ 20 - 30 de ani.

Şi totuşi de ce nu percepem clar profitabilitatea investiţiei în eficienţa energetică în blocuri ? Pentru că renovarea termică se întâmplă într-o perioadă în care se petrec simultan mai multe evenimente.

În primul rând pentru că impactul este încă atenuat de subvenţiile şi ajutoarele sociale pentru energie termică. Dar asta nu înseamnă că cetăţenii urbei şi ţării nu plătesc asta prin taxe prezente sau viitoare (pentru că împrumuturile naţionale şi municipale de azi se vor plăti din taxe mai apoi).

În al doilea rând pentru că în situaţia anterioară renovării, locatarii preferau să utilizeze termostatul de la calorifere şi să trăiască mai "la răcoare" decât să plătească preţul. De asemenea, în situaţia post-renovare mulţi locatari preferă să deschidă mai des feresterele decât să ajusteze necesarul de căldură din termostat.

În al treilea rând pentru că preţurile la energie au tot crescut, subvenţiile s-au tot diminuat şi toate astea au atenuat percepţia economiei realizate.

Nu în ultimul rând, pentru că există dubii asupra calităţii execuţiei lucrărilor de anvelopare termică. Citeam de curând că ministrul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice şi-a manifestat îngrijorarea asupra acestui aspect. Fără a acuza pe nimeni, există în general la noi tendinţa de a face lucru de mântuială conform principiului consacrat "lasă că merge şi aşa". Sigur că merge, dar o lucrare proastă nu asigură parametrii estimaţi de calitate şi durează mult mai puţin decât ar trebui în condiţii normale. Asta se traduce în reducerea sensibilă a profitabilităţii investiţiei şi o poate face chiar profund nerentabilă. Desigur că e de salutat interesul ministerului de resort în a introduce un control al calităţii mai aspru. Pe de altă parte, sunt probleme profunde în sistem şi avem de-a face cu lucrători puţin pregătiţi, demotivaţi din cauza veniturilor insuficiente dar mai ales cu o mentalitate ce tinde de multe ori îngrijorător de tare spre indiferenţă faţă de lucrul ce le iese din mână. Mesajul cunoscutei legende a meşterului Manole nu este cel direct şi mistico-macabru precum că meşterul şi-a zidit soţia mult iubită în mănăstire. Tâlcul legendei e că fără a pune suflet în ceea ce faci, lucrarea nu rezistă. Este clar că trebuie făcut ceva urgent pentru a reda oamenilor plăcerea de a face lucruri frumoase şi durabile, lucruri pe lângă care să treci peste ani şi să te mândreşti că arată bine şi că şi tu ai contribuit la asta. Să ai sentimentul apartenenţei la comunitate şi comunitatea să-ţi răspundă în mod similar.

Închei cu un al doilea exemplu. Un prieten bun locuieşte în casa bunicilor, construită cu vreo 60 de ani în urmă. Prins de vârtejul "termopanelor", îşi înlocuise ferestrele vechi cu unele dublu-vitraj şi deja făcuse ceva economii la energie, dar nu foarte semnificative. Presat de factura colosală la încălzire (undeva pe la vreo 800 lei/lună în 2010), văzând exemplul programului naţional de reabilitare termică a blocurilor (n.b. cât de importantă este informarea şi demonstrarea) şi poate şi din discuţiile purtate împreună, a decis să-şi anvelopeze casa şi să înlocuiască uşile prin care fluieră încă vântul cu unele noi şi cu transfer termic redus. Fiind îndemânatic, a cumpărat doar materialele şi a dus lucrarea la bun sfârşit cu rude şi lucrând după serviciu. Bineînţeles că fiind vorba despre casa lui, a avut grijă să găsească materiale bune la un preţ cât mai mic şi a lucrat cu drag şi atenţie. Ideea e că a redus factura la încălzire sub jumătate şi îşi amortizează investiţia în aproximativ patru ierni.

În concluzie, eu cred că investiţia în reducerea consumului de energie al locuinţei este în mod cert profitabilă. Desigur că trebuie analizat ce măsură este mai profitabilă, eventual de făcut renovarea în etape pentru a reduce astfel şocul costului de investiţie ridicat. Cred că există soluţii pentru toată lumea, inclusiv pentru cei ce nu au suficienţi bani şi decid să-şi facă singuri lucrarea sau cu o echipă de prieteni sau vecini. Mai cred şi faptul că lucrările de eficienţă energetică în clădiri pot câştiga în calitate şi printr-o campanie serioasă de informare a cetăţenilor, precum şi crearea unor centre în primării sau agenţii locale care să poată oferi sfaturi practice despre cum poti să-ţi renovezi locuinţa în mod eficient şi profitabil. E timpul să începem să vedem mai mult decât ziua de mâine, pentru că numai aşa putem să sperăm că poimâine va fi mai bun şi nu mai rău decât astazi. Şi cred că este timpul să începem să acţionăm ca societate, să dorim să trăim în case mai frumoase şi mai bune, în oraşe mai frumoase şi nu singuri împotriva tuturor ci împreună pentru bunăstarea comună. E timpul să realizăm că suntem prea săraci pentru a ne mai permite lucruri de mântuială şi risipă.

Vă doresc o vară frumoasă, eficientă şi regenerabilă !